Când e vorba să economisim, începutul este întotdeauna cel mai greu. În primele trei articole din această serie am detaliat primii pași dintr-o strategie pe termen mai lung care să ne aducă în postura de a nu mai avea grija următoarelor luni sau chiar ani. Mai ales acum, când e clar că marile cheltuieli sanitare și de ajutorare a firmelor și angajaților, făcute de state, nu pot continua la același nivel și se pot vedea în scăderi de venituri.
Anxietatea erodării economiilor
Economisirea nu este niciodată finalul. Pe măsură ce grija că nu avem niciun ban pus deoparte nu mai e chiar atât de apăsătoare, apare o nouă anxietate: să nu pierdem ce am strâns.
La ce bun că am acum economii cât pentru un an, dacă nu peste multă vreme își vor pierde cine-știe-cât din valoare?
Până acum 10-20 de ani, răspunsul era simplu. Cine are valută n-are griji, cine are lei rămâne fără ei. Azi, lucrurile sunt mult mai complicate. Erodarea economiilor este certă, însă acesta nu e un motiv să nu economisim. Să încercăm, pe cât se poate, să simplificăm ce căi avem la dispoziție.
Dobânzile în lei, cele mai bune în moneda națională din UE
Leul, se știe, aduce dobânzi mai bune: peste 3% la bancă și 4-5% la titlurile de stat. Sunt de departe cele mai bune dobânzi din Uniunea Europeană și, ajustat cu stabilitatea remarcabilă a cursului, printre cele mai bune din lume.
În cazul euro, titlurile de stat aduc doar 2% în timp ce dobânzile bancare merg spre 0%. Până aici, avantaj clar pentru leu.
Dar când cursul valutar se duce la vale, dobânda nu mai contează. Chiar și fără dobândă, într-un an prost pentru economia românească euro se poate dovedi mai profitabil.
Iar de aici lucrurile ar urma să se complice și mai mult… așa că mai bine vă propun să cădem de acord pe un principiu care să ne ghideze înspre lucrurile care chiar contează. Anume, dacă ne propunem să nu pierdem bani prin această decizie, atunci să ne propunem, simetric și calm, să nu câștigăm! Scopul este doar protejarea cât mai bună a economiilor noastre, pentru orice scenariu.
Cât va fi euro peste 10 ani? Cine spune că știe, minte!
Scenariul de bază este că orice se poate întâmpla. Peste 10 ani de acum, s-ar putea să vedem euro la 6 lei (mai probabil) sau la 4 lei (mai puțin probabil, dar în niciun caz exclus) sau pur și simplu tot în apropierea a 5 lei ca acum.
Dacă scurtăm termenul la un an, lucrurile se schimbă enorm. Deprecierea la 6 lei rămâne posibilă, pe când aprecierea la 4 este aproape exclusă.
Așa că păstrarea unei părți substanțiale a economiilor în euro vine în principal să acopere acest risc.
Când inflația nu contează
Asta ar fi prima obiecție de așteptat… știe toată lumea că inflația în România e de obicei mai mare decât cea din zona euro, așa că economisirea în euro pare mai sigură și din acest punct de vedere. Nu-i chiar așa! Creșterile de prețuri nu contează decât în măsura în care se reflectă în cursul valutar. În cazul leului, cel mai adesea nu se reflectă.
În ultimii 10 ani, de exemplu, leul a scăzut cu doar 10%, deși inflația a fost de 25%. Cine și-a ținut banii în lei a avut de câștigat, de pe urma dobânzilor mai mari, mai mult decât a pierdut de pe urma deprecierii.
În tot acest timp, România a fost țintă pentru așa-numitele capitaluri speculative – Investitori care au schimbat euro în lei, au cules dobânzile, apoi la final au schimbat înapoi în euro și au păstrat profitul. Ei numesc asta “carry trade”, noi putem spune cel mult că viața în “Estul Sălbatic” vine uneori și cu avantaje.
Nu înseamnă totuși că lucrurile vor fi la fel și în următorii 10 ani. Este o vorbă în lumea mare a investițiilor care este valabilă și pentru finanțele personale: “Nu încerca să conduci înainte uitându-te în oglinda retrovizoare”.
Leu – pentru câștig, valută – pentru stabilitate
Leul este o monedă mai riscantă, dar care poate aduce și beneficii pe măsură. Asta reiese, din punctul de vedere al mecanismelor economice, din faptul că avem cele mai mari dobânzi din toată Uniunea Europeană. Dar acest risc trebuie echilibrat printr-un portofoliu, după principiul de a nu ne pune toate ouăle în același coș. Hai să explorăm mai departe trei astfel de exemple de portofolii, formulate după niște reguli foarte ușor de ținut minte.
Regula simplă: 3/2
Dacă ai încredere în leu și vrei să te folosești cât mai bine de randamentele mai bune pe care le aduce, atunci are sens să-ți ții în lei 60% din economii.
Restul de 40% ar trebui să meargă către euro, pentru a compensa măcar parțial orice șoc s-ar întâmpla în economia românească.
Întâmplător sau nu, exact asta este proporția în care românii își păstrează economiile. Și probabil că nu e o întâmplare, căci există o raționalitate a comportamentului social, o “mână invizibilă” a pieței.
Depozitele populației în valută sunt de aproape 10 miliarde de euro, pe când cele în lei sunt echivalentul a 15 miliarde de euro. Poate totuși nu este întâmplător… o teorie socio-economică – “înțelepciunea mulțimilor” – arată cum în multe cazuri media estimărilor unui grup mare se apropie de realitate mai mult decât estimarea fiecărui membru în parte.
Regula echilibrată: 3/2/1
Atunci când nu vrem să ne asumăm riscuri cu leul și chiar să ne protejăm de șocurile de care ar putea să aibă parte moneda euro, putem face un pas chiar mai departe: Doar jumătate din economii ținute în lei, o treime în euro, iar restul în dolari.
Această abordare aduce probabil randamentul cel mai mic, cel puțin pe termen scurt, dar este și aproape neutră la majoritatea riscurilor previzibile.
În plus, dobânda pentru dolari, deși este mică (tot sub 1%), măcar există.
Regula sofisticată: 4/3/2/1
În caz că ești mai degrabă pesimist față de viitorul economiei românești, dar totuși ai prefera să mai recuperezi cumva din pierdere, atunci îți poți reduce ponderea leilor la doar 40%. Alți 30% merg în contul de euro, iar 20%, în cel de dolari. Restul de 10% ar trebui să meargă către una sau mai multe monede mai “exotice”, la alegerea ta: fie unele despre care crezi că sunt la minime istorice și au șanse să se aprecieze, fie unele care oferă dobânzi foarte bune.
Poate să fie vorba despre orice, de la lira sterlină, la francul elvețian până la leul moldovenesc – depinde de preferințele fiecăruia și, posibil, de modurile și locurile în care e posibil să-și cheltuiască banii strânși.
Atenție la curs!
La alegerea strategiei contează și în ce monedă încasezi banii. Nu are întotdeauna rost să te grăbești să schimbi și să pierzi astfel până la 1%, și cu atât mai mult dacă în viitor va fi nevoie să schimbi banii înapoi, cu dublarea penalizării.
Și mai contează, desigur, cum și de unde obții cea mai bună marjă de schimb – însă acesta va fi subiectul unui alt articol.