Cum este predată religia în alte state europene: ore de etică sau cursuri despre toate doctrinele. La noi, numărul elevilor care aleg disciplina a scăzut cu 15%

Reprezentanții mai multor biserici din România spun că religia nu trebuie discriminată ca materie la școală, în raport cu celelalte discipline, precum limba română sau matematica, și cer, într-o scrisoare comună trimisă pe 13 martie Ministerului Educației, ca elevii să o poată alege ca a treia probă la examenul de bacalaureat.

Ora de religie, prin cerere scrisă

Cele 13 culte religioase care au semnat scrisoarea mai vor eliminarea sintagmei „orientare sexuală” și a definiției „diversității” din textul legilor educației. De asemenea, reprezentanții bisericilor cer revenirea la vechea formă de înscriere la orele de religie, și anume, elevii să fie înscriși automat la această disciplină și numai cei care nu voiau să o studieze să depună o cerere scrisă în acest sens.

În prezent, procedura este invers: elevii care vor să facă religia trebuie să facă o cerere scrisă. De șapte ani, de când s-a modificat modalitatea de alegere a religiei, numărul elevilor care frecventează această oră a scăzut cu 15%, potrivit Școala 9.

Cum arată orele de religie în alte țări europene?

Etică sau educație civică, în loc de religie

Cel puțin 10 state europene oferă elevilor o alternativă la orele de religie, arată o analiză a European Academy of Religion and Society (EARS), o rețea a universităților teologice din Europa.

Recomandări

Un posibil scenariu în războiul dintre Rusia și Ucraina. Sergiy Gerasymchuk, expert ucrainean în securitate: „Numai epuizarea ambelor părți poate duce la o încetare viabilă a focului” | Interviu

Spre exemplu, elevii din Austria, Croația (unde religia se studiază de la grădiniță) și Finlanda au libertatea de a se retrage de la religie, însă trebuie să se înscrie, în schimb, la orele de etică. Alte state au un curs asemănător, doar cu denumire diferită. Serbia o numește „Educație civică”, Germania – „Planuri de viață și cunoștințe religioase”, Rusia – „Bazele cultelor religioase și etica seculară”. În majoritatea țărilor, părinții decid pentru copii până la 14 ani, vârstă de la care hotărăsc singuri dacă vor să studieze religia sau alternativa ei.

În Serbia, religia nu a existat, ca materie, până în 2001. De când a fost reintrodusă, mai puțin de jumătate dintre elevii din școala primară și gimnaziu s-au înscris la acest curs. Elevul care optează pentru religie în școlile din Serbia decide, de asemenea, și ce confesiune vrea să studieze.

În Finlanda, clasele sunt împărțite pe confesiuni, dar elevii învață despre toate religiile lumii

Recomandări

Guvernul Colectiv. La nouă ani de la tragedie, demisionarul Victor Ponta și colegii lui de cabinet sunt în continuare în prim-planul politicii

În Danemarca, religia se numește „Creștinism” sau „Lecții despre creștinism”. Sistemul lor educațional prevede acest curs ca obligatoriu, dacă părinții nu cer expres ca elevul să nu fie înscris. În prezent, partidele politice dezbat posibilitatea schimbării denumirii orelor în „Religie” în școlile publice, pentru ca lecțiile să nu fie centrate doar pe creștinism, ci să fie studiate toate religiile lumii.

Finlanda face deja asta. Religia este obligatorie aici de la 7 ani până în ciclul gimnazial. Dar deși elevii primesc educație religioasă în funcție de confesiunea lor, împărțiți pe clase, conținutul lecțiilor este, în fapt, foarte divers și oferă perspectivele diferitelor religii. De asemenea, din liceu, elevii care nu au o afiliere religioasă participă, în schimb, la ore de etică și gândire critică.

Religia, predată prin alte materii

Franța, pe de altă parte, este una dintre țările puternic secularizate – asta înseamnă că religia și-a pierdut însemnătatea socială și are o influență slabă asupra comunității. Se observă asta inclusiv în sistemul de învățământ.

Școlile publice din Franța nu au religia ca materie distinctă în curriculum, dar este predată de profesori la celelalte discipline școlare, istorie, literatură, muzică. Cu alte cuvinte, elevii învață despre religie nu din perspectiva credinței, ci a culturii.

Recomandări

Maia Sandu obține o victorie a la Pirus: o victorie importantă care anunță un an foarte greu

O „libertate” asemănătoare se găsește și în Țările de Jos, unde sistemul educațional este împărțit în două: public și special, ambele finanțate de stat. În sistemul special, școlile sunt centrate pe dogmele unei confesiuni anume și sunt într-un număr mult mai mare decât școlile cu educație „generală”: două treimi dintre elevii din Țările de Jos învață în instituțiile de învățământ speciale.

În celălalt tip de școli, orele de religie cuprind, de regulă, lecții despre mai multe religii, de la creștinism la hinduism și budism, dar diferă de curriculumul fiecărei școli în parte.

Considerată un aspect privat al vieții

În Suedia, religia este obligatorie și, în teorie, abordată în mod neutru. Școlile trebuie să o predea cât mai obiectiv și pluralist, însă grupurile religioase și unele partide politice acuză o atitudine „prea ateistă” a profesorilor. 

În Portugalia, în schimb, educația religioasă nu este nici obligatorie, nici interzisă. Elevii pot studia religia numai dacă vor și doar cerând asta explicit. Pentru a fi susținut un astfel de curs, organizat de biserici sau comunități religioase (statul intervine doar în cazul orelor de religie catolică), trebuie totuși asigurat un anumit număr de elevi. Ceea ce înseamnă că studiul unei anume religii este influențat de ce acoperire are respectiva religie printre oameni. Majoritatea portughezilor (81%) se identifică romano-catolici, deși mai puțin de 20% dintre ei practică religia, potrivit EARS.

Oră liberă în Italia

Italia are o relație controversată cu religia. Este, pe de-o parte, inima Bisericii Catolice, dar pe de altă parte, încearcă să fie neutră în ceea ce privește libertatea credinței. În baza unei înțelegeri de aproape un secol cu Biserica Catolică, statul italian oferă, în sistemul educațional, educație religioasă încă de la grădiniță. Dar oferă, în același timp, posibilitatea elevilor să decidă la începutul fiecărui ciclu de studii dacă vor să participe la aceste ore sau nu și se pot răzgândi oricând.

Educația religioasă este predată două ore pe săptămână în grădiniță și în ciclul primar și o oră pe săptămână în ciclurile superioare. Dacă nu vor să participe, acele ore sunt libere.

Multe voci din societate, inclusiv culte religioase, sunt însă de părere că predarea religiei catolice în școli este în contrast tocmai cu principiul secular, iar asta ar trebui să fie treaba familiei și a bisericii, nu a statului.

Inclusiv prezența crucilor pe pereții interiori ai școlii au fost motiv de dezbatere aprinsă între cele două părți ale Italiei – religioasă și seculară. Ca și în România, de altfel, în 2008, când scoaterea însemnelor religioase din școli a ajuns la Curtea de Apel în urma demersului unui profesor buzoian. 

Și în Italia, problema a ajuns în justiție, iar instanța a interzis expunerea crucilor în școli, pe motiv că afectează libertatea religioasă a altor elevi de altă religie. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a anulat, în schimb, hotărârea.

Efectele eliminării religiei ca materie obligatorie în școală

Așadar, religia ca materie la școală a fost un subiect de dezbatere în mai multe state ale lumii, nu doar în România. Unii spun că orele de religie la școală promovează toleranța, moralitatea și înțelegerea mai multor credințe. Alte voci sunt însă de părere că religia trebuie să rămână un aspect personal din mai multe motive: este un subiect controversat ce are potențialul de a promova un conflict între elevi, părinți și profesori. Este subiectiv, și atunci există riscul de îndoctrinare, nu de educare. Mai mult, unii elevi se pot simți inconfortabil sau excluși în cazul în care propria credință nu corespunde cu cea predată la ore.

Un studiu recent arată ce efecte a avut eliminarea orelor de religie obligatorii în Germania. Deși a scăzut religiozitatea oamenilor prin mersul la biserică sau rostirea rugăciunilor, nu s-a redus atașamentul față de valorile etice.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro