Comentează„A fost un tată deosebit de bun, care a sfârșit printr-un chin cumplit”, mărturisește Nicoleta, fiica lui Costică Telegaru, un bărbat de 70 de ani din comuna Vizantea-Livezi, județul Vrancea. Tatăl ei a murit luptându-se cu ursul.
Tragedia s-a întâmplat pe 6 mai 2019. Nea Costică, așa cum îi spuneau localnicii, a mers să cosească fânul unei vecine aflat pe un câmp situat la aproximativ un kilometru de sat. Spre seară, văzând că bărbatul nu mai răspunde la telefon, soția acestuia împreună cu o vecină au mers să îl caute.
Pe drum, câțiva localnici i-au spus că s-au auzit strigăte în câmp, așa că femeia a alergat într-un suflet, gândindu-se la ce-i mai rău. În ultimele două săptămâni, mai mulți localnici alertaseră autoritățile locale, speriați de urletele unei ursoaice înfometate. Animalul le atacase stupinele și grădinile.
S-a luptat până la ultima suflare
Când au ajuns în punctul „Pomii Găinoaei”, cele două femei l-au găsit pe Costică Telegaru fără suflare. Zăcea într-o baltă de sânge, cu trupul și hainele sfâșiate. Alături de el, era o furcă cu coada ruptă. Bărbatul se luptase cu ursul până în ultima clipă.
Au fost alertate imediat autoritățile, iar în urma efectuării necropsiei s-a stabilit că moartea bărbatului de 70 de ani a fost brutală, leziunile fiind specifice unui atac de animal violent, posibil urs. Urmare a concluziilor medico-legale, procurorii au clasat dosarul.
Soția și cei doi copii și-au căutat dreptatea în instanță, asemenea celorlalte familii din România care au avut de suferit de pe urma atacurilor urșilor.
Statul, dat în judecată
Au dat în judecată Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea”, solicitând despăgubiri pentru prejudiciile suferite.
În procesul înregistrat, pe 19 noiembrie 2019, pe rolul Judecătoriei Panciu, soția și cei doi copii au solicitat judecătorilor să oblige cele două instituții să le achite 20.000 de lei daune materiale – sume cheltuite cu prilejul înmormântărilor și al pomenirilor, respectiv câte 40.000 de euro daune morale. În plus, soția defunctului a solicitat și suma de 2.000 de lei lunar cu titlu de prestație periodică până la sfârșitul vieții.
Sumele solicitate cu titlul de daune morale reprezintă cuantumul solicitat în majoritatea dosarelor aflate pe rolul instanțelor, despre care Libertatea a relatat pe larg. 40.000 de euro este suma prevăzută în Legea vânătorii, în cazul braconării unui urs, astfel că victimele apreciază că suma poate fi transpusă și în sens invers.
Ministerul Mediului pasează responsabilitatea pe gestionarul fondului cinegetic
Reprezentanții celor două instituții reclamate au solicitat judecătorilor respingerea demersului inițiat de familia victimei.
Ministerul Mediului a invocat că „Legea 407/2006 a vânătorii și a protecției fondului cinegetic nu prevede modalitatea de atragere a răspunderii civile delictuale” și că gestionarul fondului cinegetic este persoana în grija căreia se află animalele sălbatice.
În plus, s-au apărat susținând că autoritatea publică centrală pentru protecția mediului are obligația de a acorda despăgubiri numai pentru pagubele produse de animalele sălbatice asupra culturilor agricole, silvice și animalelor sălbatice.
La rândul lor, reprezentanții Institutului Național de Cercetare și Dezvoltare în Silvicultură (INCDS) „Marin Drăcea” au solicitat instanței să respingă cererea pentru că decesul nu s-a produs pe fondul de vânătoare, ursul ieșind din pădurea pe care o gestiona.
Au invocat și că familia nu a parcurs procedura administrativă, prevăzută în Legea 407/2006, în sensul că nu s-a adresat inițial autorităților locale pentru acordarea despăgubirilor. Avocații familiei au arătat că prevederea se aplică doar în cazul pagubelor la culturi.
În final, INCDS a cerut judecătorilor din Panciu să-și decline competența, deoarece cuantumul daunelor depășește limita prevăzută pentru judecătorii și că dosarul ar fi de competența tribunalului.
Dosarul, plimbat între instanțe
După analizarea întâmpinărilor depuse de cele două instituții, judecătorii din Panciu au dat câștig de cauză Institutului „Marin Drăcea”, trimițând dosarul către Tribunalul Vrancea, deși avocații familiei au arătat că sumele solicitate nu trebuie însumate.
După opt luni, pe 9 iulie 2020, Tribunalul Vrancea stabilește că judecătorii din Panciu au apreciat greșit și că, de fapt, ei sunt cei care ar trebui să soluționeze dosarul.
„Împrejurarea că s-a formulat o acțiune unică de către toți reclamanții, moștenitori legali, respectiv soție supraviețuitoare și copii majori constituie doar o problemă de mai bună administrare a justiției, urmărindu-se facilitatea efectuării probelor și rezolvarea unitară a unor chestiuni care interesează deopotrivă pe toți reclamanții, neputându-se concluziona că există un raport juridic unitar între reclamanți și pârâți”, a motivat tribunalul.
Dat fiind conflictul dintre cele două instanțe, dosarul a fost transmis Curții de Apel Galați pentru a stabili cine are dreptate. Iar magistrații instanței superioare au decis că Judecătoria Panciu este cea care trebuie să judece dosarul, deoarece cuantumul daunelor nu trebuia adunat.
Familia, trimisă „să plimbe ursul”
Dosarul s-a reîntors la Judecătoria Panciu. În lipsa unei prevederi a Legii vânătorii care să vizeze daunele pentru victimele atacului animalelor sălbatice, avocații au apelat la articolul 1375 din Codul Civil, potrivit căruia „proprietarul unui animal sau cel care se servește de el răspunde, independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal”. În cazul de față, proprietarul ursului este Ministerul Mediului, au indicat avocații.
Judecătorii au apreciat că „acest articol nu se aplică însă în privința animalelor sălbatice aflate în stare de libertate”.
Simplul fapt că fondul cinegetic, ca totalitate a vânatului și a mediului în care acesta trăiește, este bun public de interes național nu înseamnă apropriere efectivă a fiecărui animal în parte și deci nu este de natură să atragă, prin el însuși, aplicarea dispozițiilor referitoare la răspunderea delictuală pentru prejudiciile create de animale.
Motivarea judecătorilor:
Instanța a invocat, de asemenea, că în măsura în care animalele sălbatice din categoria vânatului produc daune, victima prejudiciului trebuie să facă dovada directă a faptului că paguba s-a produs din cauză că gestionarul nu și-a îndeplinit îndatoririle legale care îi reveneau în gestionarea vânatului. Concret, în cazul de față, rudele bărbatului ucis de urs trebuiau să demonstreze că ursul nu a fost păzit de cei care îl aveau în grijă.
Pe cale de consecință, Judecătoria Panciu a respins acțiunea familiei Telegaru ca fiind neîntemeiată. Decizia instanței nu este definitivă. Avocatul Matei Bratu, unul dintre apărătorii familiei victimei, a precizat că vor ataca hotărârea la instanța superioară.
Spețe similare, judecate diferit
Libertatea a scris despre dramele românilor care în ultimii ani au avut de suferit de pe urma urșilor. În toate cazurile prezentate, instanțele de judecată au reparat prejudiciile acordând despăgubiri victimelor tocmai în temeiul articolului 1375 din Codul Civil.
Numai în ultimul an, Ministerul Mediului a fost obligat să achite peste 220.000 de euro daune.
Cele mai mari despăgubiri pe care ministerul trebuie să le achite sunt pentru o femeie din județul Mureș, care a rămas fără un picior după ce a fost atacată de urs: 137.000 de euro daune morale și materiale și o rentă viageră lunară de 300 de euro.
Foto ilustrativ: 123rf