Bullyingul este un fenomen complex și imprevizibil, pentru că apare în orice școală, comunitate, țară, la orice vârstă, nu ține de studii sau performanțe academice sau de nivelul financiar, iar în încercarea de a-l preveni sau de a-l reduce ca incidență trebuie implicați mai mulți actori, de la părinți, profesori, copii, instituții ale statului, ONG-uri etc.
Conform unui studiu sociologic realizat în anul 2016 de Organizația Salvați Copiii, în țara noastră, dintr-un număr de aproximativ 1.300.000 de copii aparținând ciclurilor gimnazial și liceal:
- 400.000 sunt excluși din grupul de colegi;
- 325.000 sunt umiliți în public;
- 390.000 sunt amenințați cu bătaia sau cu lovirea;
- 220.000 sunt bătuți în mod repetat de către colegii lor.
Ce este bullyingul și cu ce se diferențiază de un abuz oarecare
Vorbim de bullying atunci când ne referim la acte de violență fizică, emoțională, socială și psihologică repetate și intenționate. În afara acestor două caracteristici, hărțuirea ocazională sau întâmplătoare nu intră sub incidența termenului de bullying.
În cazul agresiunilor repetate și intenționate, întotdeauna există un scop care se urmărește și anume: umilirea, ridiculizarea, intimidarea sau rănirea țintei alese; țintă care, la fel, nu este aleasă la întâmplare, ci pe baza unui dezechilibru de putere real sau perceput.
Concluzionând, „bullying este termenul folosit pentru a descrie acte de violență fizică, socială, emoțională și psihologică, intenționate și repetate, exercitate de o persoană sau un grup de indivizi cu scopul de a umili, ridiculiza, intimida sau de a răni; realizate pe baza unui dezechilibru de putere real sau perceput”.
Realitatea este că atât copiii agresori, cât și victimele lor riscă să aibă probleme pe termen lung, inclusiv la vârsta adultă, astfel că necesită aceeași atenție și grijă din partea părinților, profesorilor, a societății în general, care ar fi benefic să privească efectele actelor de bullying ca o problemă de sănătate publică.
Are efecte negative asupra întregii societăți, pe termen scurt și lung
Studii care au analizat efectele bullyingului asupra elevilor ce i-au fost victime arată că aceștia prezintă un risc crescut de a avea performanțe academice slabe, stimă de sine scăzută, anxietate, depresie (Wolke, Copeland, Angold, Costello, 2013) și că există o legătură între acesta și sinucidere (care reprezintă a treia cauză de deces la cei cu vârsta între 10 și 24 de ani).
Un alt studiu care s-a interesat de persoanele cu vârsta între 18 și 50 de ani și care au fost victime în perioada copilăriei și/sau a adolescenței a arătat că, adulți fiind, prezentau un risc crescut de a avea anxietate, depresie, gânduri și tentative de sinucidere, unele dintre ele reușite; stare generală de sănătate precară și probleme în a forma și menține relații sănătoase și de durată.
În ceea ce privește efectele asupra agresorilor care nu sunt opriți la timp și redirecționați spre alte căi de raportare la ceilalți, aceștia prezintă un risc crescut de a fi violenți cu partenera/partenerul sau cu propriii copii, să consume alcool sau substanțe interzise la vârste mici sau să se angajeze în acte delincvente sau violente, care le deschid drumul spre sistemul penitenciar.
Toate aspectele de mai sus vin ca o dovadă a faptului că dacă s-ar acorda o atenție mai mare prevenirii bullyingului, costurile pe care o țară trebuie să le suporte pentru a susține copiii și adolescenții ajunși adulți cu probleme psihiatrice și juridice ar scădea, probabil, semnificativ de mult.
Lovirea și bătaia nu reprezintă singurele comportamente de bullying
Există tendința de a considera că doar agresiunile fizice (care includ nu doar lovirea, ci și împingerea, distrugerea bunurilor, palme sau bobârnace etc.) fac subiectul bullyingului, ignorând, din neștiință de cele mai multe ori, alte forme la fel de traumatizante, cum ar fi:
Tachinarea – este una dintre cele mai periculoase, dureroase și de durată forme de bullying și cuprinde poreclele, insultele, țipetele sau cererile pe ton autoritar, scoaterea de sunete caraghioase atunci când victima se întâlnește cu agresorul.
Excluderea poate fi directă – Nu ne jucăm cu tine – sau indirectă, ca atunci când se adoptă o poziție corporală care exprimă faptul că un copil nu este bine-venit acolo. Dacă agresiunile fizice sunt mai des întâlnite la băieți, aceasta este mai des folosită de fete, care pot manipula întregul grup de prietene sau colege să adopte aceeași atitudine.
Hărțuirea privind etnia, apartenența și/sau identitatea sexuală, naționalitatea, apartenența religioasă, statutul financiar sau orice alte trăsături fizice sau de personalitate diferite completează și ele spectrul dureros al bullyingului. Tot aici intră și hărțuirea sexuală, a cărei țintă, de regulă, sunt fetele și care presupune aluzii privind cât de strâmți sunt pantalonii, poartă sau nu sutien, culminând cu atingeri nedorite.
Cyberbullyingul, identificat odată cu dezvoltarea tehnologiei și accesul pe care îl au copiii de la vârste tot mai mici la platforme de comunicare și socializare, se manifestă prin excluderea din grupuri, bârfă, răspândirea zvonurilor sau a unor fotografii și înregistrări compromițătoare, amenințări privind publicarea sau diseminarea lor.
Continuarea, pe Școala 9.
Foto: Shutterstock
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro