ComenteazăPsihologul si psihanalistul francez B?atrice Copper-Royer, cofondatoare a E-Enfance, ofera cateva sfaturi pentru parintii ai caror copii se tem sa adoarma si izbucnesc in plans in momentul in care sunt lasati singuri, noaptea, in camera lor.
Care este varsta la care copiii incep sa se teama sa doarma singuri?
In majoritatea cazurilor, temerile apar in jurul varstei de doi ani si jumatate – trei ani. Nu este vorba de o boala, ci de un fenomen care se asociaza dezvoltarii ‘normale a copilului. Acesta constientizeaza deja autonomia proprie, dar face fata cu greu despartirii de parinti si, in special, de mama, in momentul in care trebuie sa se culce. La aceasta problema se adauga teama de intuneric provocata de absenta punctelor de reper in obscuritate. Daca problema persista dincolo de perioada oedipiana (sase ? sase ani si jumatate), parintii trebuie sa consulte un specialist pentru ca poate fi vorba de o anxietate profunda.
Cum pot fi ajutati acesti copii sa aiba un somn linistit? Parintii trebuie sa instaureze anumite ritualuri. Copiii trebuie sa se culce la aceeasi ora, eventual sa aiba alaturi jucaria preferata, mamele trebuie sa le citeasca o poveste, sa-i sarute, sa-i mangaie.
Lasati-i o veioza aprinsa pe noptiera
In cazul copiilor carora le este teama de intuneric, nu exista nici un inconvenient pentru ca usa camerei sa ramana intredeschisa sau pentru ca pe noptiera lor sa existe o veioza aprinsa.
In fine, climatul trebuie sa fie unul cat mai linistit. Parintii trebuie sa evite sa vizioneze impreuna cu copilul sau alaturi de camera acestuia filme de groaza. De asemenea, adultii trebuie sa evite povestile prea sumbre pentru ca cei mici au o imaginatie bogata.
Ce trebuie evitat cu orice pret?
Incoerenta! Daca parintii cedeaza in mod constant dorintelor copiilor, de tipul ‘pot dormi cu voi?, acestia nu vor mai putea respecta obiceiurile bune, iar adultii vor fi nevoiti sa faca fata capriciilor celor mici si sa negocieze pentru a obtine ceva. Parintii trebuie sa pastreze o linie de conduita, sa stie sa faca exceptii doar atunci cand este cazul, de pilda, atunci cand copilul are un cosmar.