Pe 21 aprilie 2023, Tribunalul Neamţ l-a condamnat pe Antonio Arhip, 53 de ani, la pedeapsa închisorii pe viaţă şi la plata a 100.000 de euro daune morale. Decizia nu e definitivă. Bărbatul din Piatra Neamţ e acuzat că, în decembrie 2006, şi-a ucis fetiţa şi pe fosta lui soţie. Trupul fetiței a fost descoperit în 2021, cel al mamei nu a fost găsit până acum.

Așa sună știrea seacă a unei drame îngrozitoare. Văzute de aproape, întâmplările din acest caz descriu un tablou în care angajați de la Protecția Copilului au constatat că fetița era ținută în izolare de tatăl său. Aceștia au notat în raport și au plecat, lăsând-o pe copilă acolo. Apoi, fata a fost omorâtă.

Au trecut ani până alți „oameni de la stat”, cum îi numește opinia publică deseori, au elucidat dispariția fetiței de 5 ani, după ce au mers să verifice noile informații apărute și au găsit probele.

Urmează faptele, așa cum apar ele descrise în motivarea sentinţei de condamnare.

„Am trăit o viaţă de un adevărat coşmar”

Magdalena era din Buhuşi. „O fată foarte cuminte, ascultătoare”, o descria tatăl ei jurnaliştilor de la „Monitorul de Bacău”. „La şcoală era premiantă, dar s-a întâlnit cu băiatul ăsta şi de atunci a avut numai necazuri”. „Băiatul” era Antonio Arhip, un tânăr de 28 de ani din Piatra Neamţ.

Magdalena avea doar 17 ani când l-a cunoscut. Trecând peste împotrivirea părinţilor ei, fata a abandonat şcoala şi s-a mutat la el. După ce Magdalena a devenit majoră, cei doi s-au căsătorit şi au plecat în Germania. Acolo a venit pe lume fetiţa lor, Andreea. 

„În tot cursul relaţiei celor doi”, notează procurorii care l-au acuzat pe Antonio Arhip de dublu omor, „probatoriul dovedeşte comportamentul inculpatului, care nu îi permitea contacte cu rudele ei sau vecinii, manifesta crize de gelozie nejustificate şi îi interzicea anumite comportamente fireşti, precum a deschide geamul, motivat de faptul că s-ar uita vecinii la ei”. 

Magdalena s-a bucurat de copilă 9 luni şi aproape o zi. După naşterea ei, spun procurorii, femeia a fost bătută şi abuzată psihic. În mai 2002, a fugit de acasă doar cu hainele de pe ea, fiind nevoită să-şi abandoneze fetiţa în casa soţului abuzator. 

„Am trăit o viaţă de un adevărat coşmar”, mărturisea Magdalena la procesul de divorţ. „Am fost ameninţată, inclusiv cu moartea. Mă lega şi mă obliga să scriu tot felul de prostii, ce nu conţin ideile mele. Îmi spunea că mă leagă în pădure şi că mă lăsa pradă animalelor sălbatice”.

Judecătorie: reclamantul – violent, dar pârâta „nu se îngrijea de gospodărie”

După ce s-a întors la părinţii ei, Magdalena a încercat să-şi ia fetiţa din casa soţului abuzator. În iunie 2002, a depus o sesizare şi la comandantul Poliţiei oraşului Târgu Neamţ.

„Atât eu, cât şi mama mea am făcut zeci de drumuri, zeci de audienţe şi am încercat din răsputeri să-mi iau copilul, imediat ce am reuşit să fug, dar mi s-a indicat că pot face asta numai pe calea hotărârii judecătoreşti”, declara Magdalena în sala de judecată. 

Cel care a intentat divorţul a fost Antonio Arhip. În noiembrie 2002, Judecătoria Târgu Neamţ a declarat căsătoria desfăcută din vina ambilor soţi ce au avut „neînţelegeri datorate atât reclamantului, care era violent, cât şi pârâtei, care nu se îngrijea de gospodărie”. 

Instanţa a decis că fetiţa trebuie să-i fie încredinţată mamei. Dar Antonio Arhip a atacat decizia, iar copilul a rămas în continuare la el până la finalizarea procesului. 

Tatăl a ţinut fetiţa în izolare

„În toată această perioadă”, subliniază azi judecătorul care l-a condamnat pe Arhip pentru omor, „minora a fost ţinută în izolare, fără a i se permite să interacţioneze cu vecini sau cu alţi copii”. 

Fetiţa era ţinută închisă într-o curte cu garduri de trei metri. Poarta era mereu încuiată, iar orice mişcare era monitorizată de camere de supraveghere video. 

Cei de la Protecţia Copilului au intrat în curtea lui Arhip, pentru ancheta socială necesară în dosarul de divorţ. Au notat în raportul lor că Antonio Arhip „nu are posibilitatea de a îngriji minora”, apoi au plecat, lăsând fetiţa acolo.

A fugit cu copilul în Germania

În noiembrie 2003, Curtea de Apel Bacău a decis definitiv că fetița trebuie să fie încredințată mamei, „indiferent care au fost relaţiile dintre soţi”.

Până la punerea în executare a hotărârii judecătoreşti au mai trecut două săptămâni, timp în care Antonio Arhip a luat fetiţa şi a plecat cu ea în Germania. 

S-a întors în România după doi ani și, pentru a evita orice interacţiune cu instituţiile statului, nu a înscris fetiţa la grădiniţă, nu a mai mers cu ea la medicul pediatru şi nici nu i-a mai ridicat alocaţia. 

Nicio autoritate nu s-a îngrijorat atunci de soarta unui copil care, treptat, devenise invizibil. Andreea avea numai 4 ani şi niciun fel de protecţie reală din partea statului.

O ultimă zi, lângă fiica ei

Pe 29 noiembrie 2006, Magdalena a făcut o nouă sesizare către Poliţia din Târgu Neamţ, cerând să fie ajutată să-şi recupereze fetiţa. Un poliţist şi un asistent de la Protecţia Copilului au mers acasă la Antonio Arhip și au constatat, potrivit raportului, că „minora se află într-o situaţie de risc, datorită condiţiilor precare de viaţă, precum şi stării de sănătate a tatălui şi a opoziţiei acestuia de a o înscrie la o unitate de învăţământ preşcolar”. 

Pe 7 decembrie 2006, poliţia s-a întors cu un executor judecătoresc, iar Andreea a fost luată şi apoi încredinţată mamei sale. În aceeaşi zi, Magdalena s-a dus cu fetiţa la tatăl ei, în Buhuşi. 

Seara, Antonio Arhip a venit la locuinţa fostului socru, ca să o convingă pe Magdalena să se întoarcă la el. A doua zi de dimineaţă, bărbatul le-a luat pe femeie și pe fetiță și au plecat împreună în oraș. Arhip i-a spus fostului socru că merg să-i cumpere fetiţei nişte haine. 

Era vineri, 8 decembrie 2006. Din acea zi, Magdalena şi fetiţa ei au dispărut fără urmă.

Poliţia a căutat în curte şi n-a găsit nimic

Tatăl Magdalenei a sesizat dispariţia lor la poliţie abia în 2008. A spus că, ultima oară când s-au văzut, Arhip se purta frumos cu Magdalena, iar ea „nu era decisă dacă să se împace sau nu cu el. Văzând că nu se mai întorc, m-am gândit că, cel mai probabil, au decis să continue relaţia şi au plecat la Târgu Neamţ”. 

În februarie 2008, fiind audiat la poliție, Arhip a precizat că, în ziua în care au plecat din casa fostului socru, a mers cu Magdalena şi cu Andreea până în centrul oraşului Buhuşi, unde s-au despărţit, iar el a plecat apoi singur la Târgu Neamţ. De atunci, a spus el, nu s-a mai întâlnit niciodată cu ele.

La Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ a fost deschis un dosar penal pentru lipsire de libertate. Curtea și casa lui Arhip au fost percheziţionate de două ori, fără ca polițiștii să găsească ceva. După şase luni de anchetă, procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a lui Arhip.

La scurt timp, în acelaşi dosar, Arhip a declarat că în ziua dispariției lor, Magdalena „a plecat cu o maşină, cu fata, spre Germania”. A adăugat că, în vara lui 2008, a fost şi el acolo şi le-a întâlnit, „ele fiind într-o stare bună”, dar nu vrea să spună unde sunt, pentru că „nu doreşte să fie trădătorul lor, căci au plecat ilegal din România”.

De atunci, el a susţinut repetat că fosta soţie şi fiica lui sunt în viaţă, dar a refuzat constant să fie supus testului poligraf, invocând motive religioase.

Locul în care tatăl se ruga şi aprindea lumânări

Dispariţia Magdalenei şi a fiicei sale a rămas învăluită în mister până în ianuarie 2021, atunci când o femeie a mers la poliţie şi a făcut dezvăluiri uluitoare. 

Femeia era actuala soție a lui Antonio Arhip. Ea a povestit că, în curtea lui, există un loc în care nu are voie să calce sau să sape şi unde frecvent soţul ei merge şi aprinde lumânări, „petrecând acolo chiar 30 de minute pentru a se ruga”.

Poliţiştii au mers din nou în curtea lui Arhip, au săpat cu buldoexcavatorul şi au descoperit resturile umane ale unui copil, îngropate la jumătate de metru în pământ. 

Expertiza genetică a stabilit că acele oase aparțin 99,9999% fiicei biologice a lui Antonio Arhip, adică Andreei Arhip. Potrivit legiştilor, fetiţa de 5 ani a murit după ce a fost înjunghiată de patru ori în zona inimii.

Poliţiştii au extins căutările, dar trupul Magdalenei nu a fost descoperit. 

„Magdalena a ucis-o, după care a fugit”

Antonio Arhip a fost arestat. El a susţinut în anchetă, dar şi în timpul procesului, că e nevinovat şi că, în timp ce el dormea, Magdalena și-a ucis fetiţa în ziua de 8 decembrie 2006, apoi a fugit. 

Arhip a mai declarat că a îngropat fetiţa şi a aşteptat ca Magdalena să se întoarcă la el, iar după ce fostul socru a sesizat dispariţia celor două, a fost nevoit să mintă, pentru a nu fi învinovăţit de uciderea fiicei sale. 

„Aţi mai găsit în casă alte urme de agresiune? Sânge sau vreun cuţit?”, l-a întrebat judecătorul, atunci când l-a audiat în proces. „Nu am stat să caut sau nu am găsit”, a răspuns Arhip. „Nici cuţit cu sânge, dar nu asta era problema, ci faptul că fetiţa era decedată şi toată munca mea de a avea o familie era ruinată”. 

O „vădită eschivare a acestuia”, punctează judecătorul, în motivarea deciziei sale. El a mai observat şi că Arhip nu a explicat de ce nu a încercat să o caute pe fosta soţie.

Ar fi fost firesc să întreprindă un minim de căutări cu privire la persoana bănuită că i-a ucis copilul, pentru a-i cere măcar explicaţii, ceea ce nu s-a întâmplat, iar acest lucru tocmai pentru că inculpatul ştia foarte bine ce s-a întâmplat.

Sentinţa Penală a Tribunalului Bacău:

Ce dovezi sunt că Magdalena a decedat

Instanţa a precizat, în motivarea sentinţei, că nu poate reţine explicaţiile lui Antonio Arhip care o inculpă pe Magdalena.

Judecătorul subliniază că Magdalena e decedată şi enumeră „amplele activităţi de căutare, care nu au dus la identificarea vreunei semn de viață autentic”: răspunsurile primite de la biroul Interpol din Germania, care nu a localizat-o pe teritoriul acestei ţări, de la Casa Judeţeană de Pensii Bacău şi de la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate – unde nu a fost găsită pe lista celor asiguraţi, de la ITM Bacău – unde nu figura cu contract individual de muncă, de la Serviciul Impozite şi Taxe – care spune că nu a primit amenzi. 

Poliţiile din mai multe ţări, printre care şi Germania, au comparat ADN-ul tinerei cu profilele genetice din bazele lor de date privind persoanele dispărute/cadavre neidentificate, rezultatul fiind negativ.

Instanţa: „Inculpatul nu are un minim regret”

„Conduita procesuală a inculpatului, de neasumare a faptei ce i se impută, în ciuda probatoriului administrat în cauză, din care reiese cu prisosinţă comiterea de către el a faptei, şi lipsa unei minime dovezi de remuşcare faţă de rezultatul faptei sale, a unei minime empatii faţă de persoana vătămată, tată şi bunic al celor două victime, conduc la concluzia că inculpatul nu are un minim regret faţă de conduita sa şi de consecinţele acesteia”, se arată în motivarea Tribunalului Bacău. 

Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică a stabilit că Antonio Arhip, deşi prezenta „la momentul comiterii faptelor, cât şi la momentul examinării, tulburare mixtă de personalitate cu trăsături dominante paranoide, narcisice, histrionice şi antisociale”, a avut discernământ atunci când a comis faptele.

Luna trecută, Tribunalul Bacău a decis că Antonio Arhip trebuie să execute pedeapsa detenţiunii pe viaţă. El a contestat decizia instanţei, iar procesul se va muta la Curtea de Apel Bacău, care va da verdictul final. 

Foto: mesagerulneamt.ro

Urmărește-ne pe Google News