- Mafia siciliană pe care o știm din filme nu a dispărut, ci s-a mutat în subteran. Oamenii de afaceri din Peninsulă sunt obligați în continuare să plătească o taxă de protecție numită „pizzo”.
- Poliția și magistrații taie zilnic din tentaculele caracatiței mafiote, dar tot nu reușesc să ucidă monstrul infracționalității.
- „Libertatea” a fost în Catania să afle povestea curajoșilor care spun „nu” mafiei.
Peste un milion de români trăiesc în Italia și alte mii merg acolo în vacanță în fiecare an. Italienii o numesc „il bel paese” (țara frumoasă) și sunt foarte mândri de mâncarea lor, de oamenii autentici și orașele care pot oricând să fie închise într-un glob cu zăpadă.
Peste tot în lume însă Italia rămâne patria mafiei, cu ai săi „nași” cu vieți romanțate de cinematografie, cu ochelarii și costumele lor negre, cu engleza stâlcită și care constant adună trei degete și le scutură energic când vor să întărească o idee.
Mafia nu a dispărut însă când Francis Ford Coppola nu a mai continuat seria „Nașul”. Mafia siciliană este o realitate cu care autoritățile și cetățenii se confruntă în fiecare zi. În continuare, grupările mafiote cer „pizzo”, taxă de protecție de la toți cei care au afaceri. Taxa este atât de cunoscută și unanim acceptată încât înainte de înființarea unei firme oamenii includ și această cheltuială în planul de afaceri.
Sicilienii au început să se grupeze și să creeze o armată paralelă de luptă cu mafioții, folosind o armă imbatabilă: educația. Asociația Adiopizzo face sesiuni de informare în școli și au lansat și o petiție prin care cer să nu li se mai permită mafioților eliberarea condiționată.
La Barul Vitelli din Savoca, Sicilia, găsești cea mai cremoasă prăjitură de fistic din lume. Și berea Messina merge perfect după ce ai urcat străzi abrupte să cauți bisericuța în care a fost filmată scena nunții dintre Corleone și Apollonia.
Oricât de bună e prăjitura aia, turiștii ajung la Barul Vitelli din Savoca pentru umbra de faimă lăsată de filmul lui Francis Ford Coppola cu filmul „Nașul”.
„Ciuguleala” de miliarde de euro
Turiștii cumpără și obiectele de ceramică siciliană și bunătățile italienești, dar au mai mult farmec șosetele, tricourile și cănile cu „El Padrino”.
Dacă ar fi după Valentina Trovato, materialele turistice despre Catania ar spune altfel, mai realist și mai puțin eroic povestea mafioților sicilieni. Care nu au dispărut altfel nici astăzi, doar că și-au schimbat modurile de a opera și de a-și lichida dușmanii.
Valentina este profesoară și una din fondatoarele Asociației Adiopizzo Catania care luptă cu grupările infracționale care cer „pizzo”.
E greu de crezut că femeia de 43 de ani, zâmbitoare și cu voce didactică, ar putea să se opună răilor mafiei.
Dar Valentina a simțit că trebuie să facă ceva dacă vrea ca orașul în care s-a născut și din care nu a plecat până acum niciodată să se schimbe și să-și schimbe imaginea.
În italiană, „pizzo” înseamnă „cioc” și colectarea acestei „pizzo” ar însemna un fel de „ciuguleală” din veniturile altfel legale ale comercianților. Iar această ciuguleală a fost evaluată de o fundație din domeniu la un miliard de euro anual.
Numai în Palermo, 80% dintre afaceri plătesc această taxă.
„Tocilarii” care luptă cu mafia
Caracatița mafiei a continuat să se extindă în tot timpul ăsta, dar e mai ferită de ochii lumii. Când autoritățile au început să-i lase din brațe, poporul a început și el să se răscoale. Astfel au făcut tinerii din Adiopizzo.
Prima dată organizația s-a legat în 2004 la Palermo. Doi tineri au vrut să-și deschidă un bar și când au făcut un plan de afaceri și-au dat seama că una dintre cheltuieli este această „pizzo”. Și n-au mai făcut niciun pub, ci o asociație care să combată taxa. Cu timpul au dat curaj și altora.
„Au mers într-o noapte cu manifeste pe care au scris «Poporul care plătește pizzo e un popor fără demnitate». Au pus problema așa: nu sunt doar comercianții, întreprinzătorii, liberii profesioniști care plătesc pizzo, plătim și noi când mergem la un bar să bem o cafea și să mâncăm un dulce și finanțăm astfel mafia.
Primul lor proiect și cel mai important este Consumul critic, o rețea de persoane care s-au alăturat manifestului și care se angajează să-i susțină și să-i aleagă pe acei comercianți care au acel autocolant la vedere cu «Aici nu se plătește pizzo». Pot și să nu-l afișeze, dacă nu vor, pentru că în Palermo, de exemplu, sunt mulți care au fost de acord să afișeze mesajul”, explică Valentina, timp în care sorbim o cafea în mijlocul Cataniei.
Am verificat ulterior, cafeneaua nu se află în lista comercianților adiopizzo și cel mai probabil 1-2 euro din cei 10 pe care i-am plătit pentru cafele au mers la una dintre grupurile care „vând” protecție necerută.
Turiștii români se gândesc la asta când își mănâncă pastele alla Norma sau pizza cu fructe de mare? „Ar trebui”, sunt de acord Valentina și colega ei, Aurora Nobile, una dintre tinerele voluntare.
Mafioții de azi nu mai sunt ca-n filme
Încerc să îmi imaginez cum arată cei care vor veni să-și colecteze „ciuguleala”. În capul meu au clar ochelari de soare, haine închise la culoare și arme în buzunar. Aurora nu mă condamnă pentru filmele din capul meu. De la „La piovra” încoace, toți ni-i închipuim așa.
„Noi facem și tururi turistice, încercăm să promovăm turismul responsabil și să arătăm adevărata față a orașului. Și m-a întrebat la un moment dat un student brazilian dacă mafioții ies pe stradă cu mitralierele și încep să împuște la întâmplare”
Aurora Nobile, asociația Adiopizzo:
”Așa era imaginea pe care o avea el. Lucrurile nu se întâmplă deloc așa. Și în plus, cei care cer pizzo nu vor să fie expuși”, îmi explică tânăra studentă la comunicare.
Ea s-a decis să facă ceva împotriva mafiei când a aflat de Peppino Impastato. „Era un tânăr din Cinisi, care s-a răzvrătit împotriva mafiei, dar nu numai împotriva cauzei în sine, ci și pentru că mafia era în familia sa. Unchiul său era un mafiot, unul dintre cei mai importanți din țară, la fel și tatăl său. Practic, el s-a întors împotriva propriei familii. Situația lui m-a impresionat pentru că în ciuda faptului că își iubea tatăl, a putut să se opună lui. Și apoi s-a opus activității mafiei și a vorbit mult public despre asta. Și m-a mișcat și m-a inspirat și am zis că trebuie să fac și eu ceva”, povestește fata.
Tot e greu să-ți închipui că cele două ochelariste, atât de blânde și vesele, fac parte din grupul care se opune mafiei siciliene.
„Nu, nu am fost niciodată amenințată. Iar la Palermo, Adiopizzo e o sperietoare. Când văd manifestul, autocolantul cu Consumul critic, nici măcar nu mai intră acolo fiindcă știu că vor fi denunțați. Au fost și interceptări telefonice în care ziceau că acolo nu merg fiindcă vor avea probleme”, îmi explică siguranța lor Valentina.
Altfel, lista de firme care refuză să mai plătească a ajuns la 130 în Catania și crește cu fiecare zi. Poate părea puțin, dar reprezintă tocmai exemplul de care au și alții nevoie. Valentina și Aurora îmi arată cum au pus manifestul lor pe zidul unei închisori din mijlocul orașului. Au desenat chipurile eroilor italieni care s-au opus de-a lungul timpului Mafiei și care au plătit cu viața.
Eroii care au luptat cu mafia, pe zidul unei închisori
Paolo Borsellino și Giovanni Falcone, de exemplu, sunt cei doi cunoscuți magistrați asasinați în 1992. Falcone este unul dintre cei care au luptat pentru condamnarea grupării Cosa nostra. Jurnaliști, oameni de afaceri, toți au plătit în anii 90 pentru îndrăzneala lor. Astăzi, poliția și justiția funcționează în Italia, dar nu cu viteza și forța care să ducă la stoparea fenomenului.
Există însă o armă secretă pe care cei de la Adiopizzo o folosesc – educația. De altfel, și zidul penitenciarului dă spre o școală.
„Există cartiere în Catania, poate ai auzit de Librino, unde se face trafic de droguri la orice oră din zi și din noapte, sunt copii de opt ani pe care îi poți vedea făcând asta pe un bloc abandonat care se cheamă „blocul de ciment”. Sunt educați de mici pentru că părinții se ocupă cu aceste activități ilegale. Așa că am decis să merg să vorbesc cu copiii din școli pentru că ei au multe prejudecăți legate de mafie. Văd filme de ficțiune, sunt multe. Văd în filme acea Sicilie de demult și văd mafiotul care are putere și acesta poate fi un mesaj negativ pentru ei. Nu toți pot înțelege că lucrurile nu sunt atât de romanțate”, explică Valentina.
Merg în școli și cu un magistrat și cu un om de afaceri care povestește cum a renunțat să mai plătească pizzo. După ce ani la rând și-a pus sănătatea în pericol, a făcut și un infarct, s-a eliberat în momentul în care a decis să nu mai plătească această taxă. Convingător. Și totuși…
Fără eliberarea condiționată pentru mafioți
„Primul lucru pe care ți-l spun copiii este că nu are sens să-i denunți, fiindcă ies repede din închisoare, în maximum unu-doi ani și astfel ei își pierd încrederea în sistem. Dar dacă aducem un magistrat și un om de afaceri care nu a mai plătit pizzo, văd că dacă vrei, legea poate să funcționeze. În esență, poți stopa un fenomen dacă îl combați, dacă te-ai decis și tu să-l combați”, explică Aurora.
De altfel, au demarat și un proiect prin care cer ca pedepsele mafioților să nu mai fie reduse. Recursul compensatoriu în varianta italiană, cu alte cuvinte.
Începe să plouă. Fetele își deschid o umbrelă. Ne despărțim lângă zidul cu eroii din Sicilia. Chipuri luminoase cu care dau nas în nas în fiecare zi copiii care ies de la școala „Quirino Maiorana”. Și poate își vor alege modelele dintre ei. Pentru că un popor care plătește pizzo e un popor fără demnitate.