Cum mi-am ratat vacanța | EXCLUSIV

Până nu demult nu ştiam nimic despre sistemul medical de stat din Grecia, dar în ultima vacanţă am ajuns să-l cunosc la fel de bine ca pe cel românesc. “Şi, ce?”, o să ziceţi, aşa că vă voi explica repede faptul că nu am de gând să le fac reclamă, ci să vă spun o poveste, povestea mea de vacanţă, pentru ca nici unul dintre voi să nu treceţi prin coşmarul prin care am trecut eu atunci când am pornit cu familia într-o călătorie obişnuită, în insula Thassos, din Grecia, după ce unul dintre copii s-a îmbolnăvit. Am plecat din ţară pe 25 iunie împreună cu soţul meu şi cele două fiice ale noastre, Alexandra, 6 ani, şi Andreea, care nu împlinise încă doi anişori. Nu am apucat să ne bucurăm de nici o clipă din vacanţa visată, pentru că mezina familiei a făcut temperatură încă din prima zi. Am procedat la fel cum aş fi făcut şi acasă, în România. I-am administrat trei zile antitermice, iar din a patra, pentru că starea nu s-a îmbunătăţit deloc, am început să-i dau antibiotic. Din păcate, după două zile de antibiotic, starea copilului parcă se înrăutăţise, aşa că am decis să mergem la medic. Iar după o simplă radiografie pulmonară, diagnosticul ne-a anulat şi ultima fărâmă de vacanţă: pneumonie. Primul gând a fost să ne întoarcem acasă, însă doctorul ne-a tăiat elanul şi ne-a interzis să plecăm la drum cu copilul. “Trebuie internată de urgenţă”, ne-a spus medicul, fără drept de apel. Aşa a început coşmarul! În prima fază, am ajuns la cel mai apropiat spital din zona în care eram cazaţi, dar după o noapte petrecută acolo şi după mai multe investigaţii, ni s-a spus că vom fi mutaţi la o altă unitate medicală, lângă Salonic. Şi asta pentru că, între pleură şi plămânul drept, era foarte multă apă care trebuia scoasă, iar spitalul din Kavala nu avea dotările necesare pentru o astfel de intervenţie. Am fost “îmbarcaţi” într-o ambulanţă care ne-a dus în locul unde aveam să ne petrecem următoarea săptămână, la limită. Asigurarea îţi dă cel mult 10.000 € Atunci ne-am pus pentru prima dată problema dacă asigurarea medicală de călătorie va acoperi cheltuielile, pentru că plătiserăm deja 180 de euro pentru o zi de spitalizare şi investigaţii şi mai aveam la noi doar banii de vacanţă. Ne-am zis: “Lasă, ne descurcăm noi” şi am continuat să fim mai preocupaţi de faptul că micuţa nu respira decât cu plămânul stâng. Vestea că va urma o intervenţie grea ne-a îngenuncheat însă. Iar după o săptămână, operaţia a fost urmată de o toracoscopie şi, apoi, de o nouă schimbare de spital, în Salonic. Iar asigurarea medicală ar fi acoperit doar 10.000 de euro, sumă depăşită de mult de costurile intervenţiei, tratamentului şi spitalizării. Nu mai aveam putere şi tot timpul aveam în ochi imaginea copilului nostru, vesel şi frumos, care zăcea intubat, pe un pat în salonul de Terapie Intensivă. Nu ne venea să credem că ni se întâmplă nouă, dar fiecare zi care a trecut ne-a făcut să ne gândim că totuşi am fost norocoşi că totul s-a petrecut în Grecia, şi nu în România. Şi nu pentru că am fi pus la îndoială priceperea medicilor, ci pentru că nu avem încredere în sistemul nostru de sănătate. N-a fost nevoie de plicul cu bani Nu a fost zi în care chirurgul care a operat- o pe Andreea să nu vină la spital sau să nu sune pentru a se interesa de starea ei. Medicii şi asistentele ştiau că e foarte important să-ţi zâmbească şi să intre în salon, chiar dacă nu erau chemaţi, doar pentru o simplă verificare a pacientului. Ne-au explicat de zeci de ori, cu răbdare şi căldură, cum evoluează starea copilului. Şi, cel mai important, nici o secundă n-am simţit că grija lor ar fi condiţionată de vreun plic cu bani. Apoi, aparatura ultramodernă, dulapurile burduşite cu medicamente şi curăţenia din spitale ne dădeau încredere că totul se va termina cu bine. Şi aşa a fost! După o lună petrecută în trei spitale din Grecia, ne-am întors acasă. Şi nu am fost nevoiţi să ne vindem apartamentul, nici să ne împrumutăm, pentru că, încă din prima zi de spitalizare, am făcut un lucru pe care fiecare trebuie să-l facă. Am cerut cardul european de sănătate, prin intermediul căruia statul român a putut achita direct statului grec toate cheltuielile medicale fără de care totul ne-ar fi costat enorm.