Comentează«Am păstrat hăinuţele de la cei mai mari»
Mamă pentru a treia oară, Marinela Alecu (22 de ani) se bucură că a avut inspiraţia să păstreze lucruşoarele rămase prea mici pentru ceilalţi doi copii pe care îi mai are. “George Cătălin ne-a luat prin surprindere. Nu mai plănuisem încă un copil, dar aşa a vrut Dumnezeu”, ni se confesează Marinela. “Am păstrat hăinuţele de la cei mai mari. Vom folosi acelaşi pătuţ, chiar şi biberoanele… Acum nu mi-aş fi permis să cumpăr altele noi. Mi-e teamă că nici nu o să avem ce să le punem celor mici pe masă şi nu ştiu cum o să reuşim să ne creştem copiii”, spune tânăra.
«Abia putem plăti chiria»
Cu inima îndoită, Doiniţa Borţea (32 de ani) îşi aşteaptă soţul pe coridorul secţiei de obstetrică-ginecologie a Spitalului “Sfântul Pantelimon” din Bucureşti. În braţe îl ţine strâns pe Marian Daniel, bebeluşul pe care l-a adus pe lume în Sâmbăta Mare. “Îl aştept pe Marius (n.r. – soţul), să mergem acasă. Înainte de a mă interna, am reuşit să ne mutăm. Abia putem plăti chiria: 400 de lei pe lună. Nu ştiu ce bani o să ne mai rămână pentru ăsta micu”, ne spune îngrijorată proaspăta mămică. “Cu un nou-născut sunt multe cheltuieli şi, deşi am încercat, nu ne putem permite un pătuţ pentru el. Nu avem bani pentru aşa un moft”, a calculat bucureşteanca.
«Fără părinţi, am muri de foame»
Tot la Maternitatea “Sf. Pantelimon” o întâlnim pe Mihaela Doroftei, o tânără mamă de 19 ani. Zâmbitoare, ea îl alăptează cu grijă pe Radu Cosmin, băieţelul ei de numai câteva zile. Când aducem vorba de criza financiară, fata se întristează. “Vom locui la socri. Fără părinţi, am muri de foame”, ne povesteşte Mihaela. Chiar dacă soţul ei lucrează şi ea va primi o indemnizaţie pentru creşterea lui Radu, tânăra spune că veniturile unei familii la început de drum nu acoperă toate cheltuielile. “Am dat peste 1.000 de lei doar pentru lucrurile strict necesare celui mic”, mai adaugă mămica.
Citiţi luni în Libertatea despre greutăţile pe care le întâmpină un român care nu şi-a mai primit salariul de două luni
fotografii: Gabriel Miron