Concluzia studiului: un singur mare impuls economic (big push) îmbunătățește situația materială a celor mai săraci oameni chiar și un deceniu mai târziu, informează MIT News.
Cuprins:
Experimentul s-a bazat pe programul „Targeting the Ultra-Poor” (TUP), care îi vizează pe oamenii aflați în sărăcie extremă, și a generat efecte pozitive asupra consumului, securității alimentare, veniturilor și sănătății participanților. Acești parametri au crescut destul de constant timp de șapte ani după începerea programului, apoi au rămas intacți și după 10 ani, notează publicația citată.
Programele TUP au fost inițiate de BRAC, o mare organizație neguvernamentală situată în Bangladesh. Versiunea programului dezvoltat pentru experimentul MIT a început în 2007, acoperind 120 de cătune din Bengalul de Vest, India.
Studiul s-a concentrat pe oameni în gospodăriile cărora consumul mediu zilnic a fost de 1,35 de dolari în 2018 (sub 6 lei/zi la cursul actual).
Au fost alese 266 de gospodării, care au avut posibilitatea de a alege un spor unic de active: animale sau utilaje. Aproximativ 82% dintre familiile selecționate au ales animale. Au avut un meniu cu trei opțiuni: două vaci, 4 capre sau o vacă și două capre.
Aportul de capital a fost evaluat la 462 de dolari, potrivit datelor prezentate de cercetători.
În plus, gospodăriile au primit și sprijin financiar și consultanță pe parcursul mai multor luni.
Rezultatele identificate în aceste gospodării au fost comparate cu cele ale unor gospodării similare, care au fost identificate la începutul studiului, dar nu au participat la program. În general, nivelurile de consum ale gospodăriilor participante au crescut de la echivalentul a 1,35 USD pe zi la 3,53 USD pe zi. Gospodăriile care nu au participat la program au înregistrat și ele o creștere, dar la un nivel mai scăzut, de la 1,35 USD pe zi la 2,90 USD, mai notează MIT News.
S-au făcut calcule intermediare timp de 10 ani, rezultatele au fost publicate recent. Până la sfârșitul experimentului, persoanele ajutate de programul TUP și-au văzut veniturile crescând pe termen lung cu aproximativ 30% în comparație cu cei care nu au făcut parte din program.
Lipsa de resurse, capcana sărăciei
Aceste constatări sugerează faptul că mulți oameni sunt prinși într-o „capcană a sărăciei”, incapabili să-și îmbunătățească situația din cauza lipsei de resurse, în primul rând. Dar programe precum TUP pot schimba acest lucru, notează publicația citată.
„Ideea obișnuită a unei capcane a sărăciei este că există o oportunitate economică de care cei mai săraci nu pot profita tocmai pentru că sunt prea săraci”, explică Abhijit Banerjee, economist de dezvoltare la MIT și coautor al lucrării care detaliază rezultatele studiului. Un astfel de program generează oportunități și pentru cei săraci, mai notează MIT News.
În plus, programul din India a generat beneficii economice care, la o estimare foarte conservatoare, au fost de 4,33 ori mai mari decât costurile sale.
„Beneficiile sociale par a fi cu mult mai mari decât costurile”, a mai declarat Banerjee.
Autori de Nobel
Lucrarea „Long-Term Effects of the Targeting the Ultra-Poor Program” este publicată în numărul din luna decembrie al American Economic Review: Insights. Autorii sunt profesorii Abhijit Banerjee, Esther Duflo și Abdul Latif Jameel de la MIT și Garima Sharma, doctorand la Departamentul de Economie al aceleiași universități, una dintre cele mai prestigioase din lume.
Pe lângă faptul că sunt profesori la Departamentul de Economie al MIT, Banerjee și Duflo sunt doi dintre cei trei cofondatori ai Abdul Latif Jameel Poverty Action Lab (J-PAL) al MIT, o organizație dedicată experimentelor de teren împotriva sărăciei din întreaga lume.
Banerjee și Duflo, împreună cu economistul de la Universitatea Harvard, Michael Kremer, au împărțit și Premiul Nobel pentru Științe Economice în 2019.
Oportunități dinamice
După cum notează lucrarea, există un „răspuns dinamic complex” în joc, care apare în timp. La început, gospodăriile câștigă mai mult din creșterea animalelor, de pildă, apoi încep să-și diversifice sursele de venit autogenerat și să obțină mai multe câștiguri salariale.
„Rezultatele noastre arată că, într-o economie dinamică, oportunitatea nu este întotdeauna aceeași – și, prin urmare, nu este suficient să începi o activitate și apoi să rămâi angrenat doar în ea”, spune Banerjee. „Chiar și cei foarte săraci au nevoie să răspundă oportunităților în schimbare pentru a-și crește veniturile, iar programul îi pregătește de fapt să facă acest lucru, să se orienteze mai eficient către lucruri noi atunci când cele vechi încep să pară șubrede”.
Experimentul MIT întărește faptul că programele de combatere a sărăciei pot funcționa, notează MIT News.
„Cât de eficient pot fi implementate aceste programe, fie de oficiali guvernamentali, fie de voluntari ai unor asociații este cea mai importantă întrebare pentru extindere”, observă Banerjee. „Acești implementatori joacă un rol cheie în program, deoarece, în etapele inițiale, este esențial să încurajăm beneficiarii și să-i convingem că o pot face”, arată publicația citată.