ComenteazăÎn România, legea prevede posibilitatea prelevării de organe, ţesuturi şi celule de origine umană şi transplantul acestora exclusiv în scop terapeutic și în mod gratuit, fără foloase materiale.
Comercializarea de orice fel – inclusiv „donarea contra cost” – a organelor, constituie infracțiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 5 ani. Unica instituție abilitată să coordoneze, supravegheze, aprobe activitatea de transplant este Agenţia Naţională de Transplant.
Care sunt prevederile legale privind donarea de organe de la persoane în viață
a) prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de origine umană, în scop terapeutic, se poate efectua de la persoane majore în viaţă, având capacitate de exerciţiu deplină, după obţinerea consimţământului informat, scris, liber, prealabil şi expres al acestora. Se interzice prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de la persoane fără capacitate de exerciţiu. Ca regulă (cu derogare), legea interzice prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de la donatori minori în viaţă.
b) consimţământul se semnează numai după ce donatorul a fost informat de medic, asistentul social sau alte persoane cu pregătire de specialitate asupra eventualelor riscuri şi consecinţe pe plan fizic, psihic, familial şi profesional, rezultate din actul prelevării;
c) donatorul poate reveni asupra consimţământului dat, până în momentul prelevării;
d) prelevarea şi transplantul de organe, ţesuturi şi celule de origine umană ca urmare a exercitării unei constrângeri de natură fizică sau morală asupra unei persoane sunt interzise;
e) donarea şi transplantul de organe, ţesuturi şi celule de origine umană nu pot face obiectul unor acte şi fapte juridice, în scopul obţinerii unui folos material sau de altă natură.
f) donatorul şi primitorul vor semna un act legalizat prin care declară că donarea se face în scop umanitar, are caracter altruist şi nu constituie obiectul unor acte şi fapte juridice în scopul obţinerii unui folos material sau de altă natură.
Datele privind donatorul şi receptorul, inclusiv informaţiile genetice, la care pot avea acces terţe părţi, vor fi comunicate sub anonimat, astfel încât nici donatorul, nici receptorul să nu poată fi identificaţi.
Dacă donatorul nu doreşte să-şi divulge identitatea, se va respecta confidenţialitatea donării, cu excepţia cazurilor în care declararea identităţii este obligatorie prin lege.
Cei care doresc să devină donatori de organe trebuie să facă o declarație notarială, pentru a înscrie opțiunea pe cardul de sănătate
Pentru statusul de donator de organe, pacientul trebuie să vină la medic cu un document semnat la notar. În afară datelor cu care vine inscripționat cardul, există o serie de informații strict legate de pacient care vor fi introduse în cârd numai dacă pacientul este de acord prin semnarea unui document prin care își da acordul.
Aceste date particulare ale pacientului presupun: grupă sanguină, RH, status donator organe (acceptul lui cu privire la donarea organelor), diagnostic medical cu risc vital, boli cronice și extensii cronice.
Pentru statusul de donator de organe, pacientul trebuie să vină la medicul de familie cu un document semnat la notar. Medicii de familie trebuie să ceară confirmarea pacientului asupra introduceii acestor date. Datele vor fi introduse ulterior pe cârd.
Cu toate că opţiunea îi aparţine şi celui care doreşte să devină donator de organe, medicii spun că primul cuvânt îl au încă membrii familiei. Mihai Sava, medic şef al Secţiei de Anestezie şi Terapie Intensivă, la Spitalul Clinic Judeţean Sibiu, afirma că, pentru ca un pacient să devină donator de organe, în situaţia în care ajunge într-o stare foarte gravă cu moarte cerebrală, înaintea recoltării trebuie să existe acordul familiei în ordinea importanţei acordului.
”Pe primul loc se află soţul sau soţia, apoi urmează copiii, părinţii şi în ultimul rând fraţii şi surorile. Mai nou s-a introdus pe cardul de sănătate opţiunea de donator dar din păcate legea încă nu s-a schimbat şi în continuare pe lângă acordul formal al pacientului e nevoie şi de acordul familiei. O altă problemă este faptul că nu s-a reglementat foarte clar unde se pot înscrie aceştia pe lista de potenţiali donatori, declara, în 2015, medicul Mihai Sava.
Prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de la donatorul decedat
Se defineşte ca donator decedat fără activitate cardiacă persoana la care s-a constatat oprirea cardiorespiratorie iresuscitabilă şi ireversibilă, confirmată în spital de 2 medici primari;
Se defineşte ca donator decedat cu activitate cardiacă persoana la care s-a constatat încetarea ireversibilă a tuturor funcţiilor creierului;
Declararea morţii cerebrale se face de către medici care nu fac parte din echipele de coordonare, prelevare, transplant de organe, ţesuturi şi celule de origine umană;
Prelevarea de la persoanele decedate, în lipsa acordului exprimat în timpul vieţii, se face numai cu consimţământul scris al cel puţin unuia dintre membrii majori ai familiei sau al rudelor, sau în lipsa acestora, al reprezentantului său legal;
Prelevarea se poate face fără consimţământul membrilor familiei dacă, în timpul vieţii, persoana decedată şi-a exprimat deja opţiunea în favoarea donării, printr-un act notarial de consimţământ pentru prelevare sau înscrierea în Registrul naţional al donatorilor de organe, ţesuturi şi celule;
Prelevarea nu se poate face sub nici o formă dacă, în timpul vieţii, persoana decedată şi-a exprimat deja opţiunea împotriva donării, prin act de refuz al donării avizat de medicul de familie sau prin înscrierea în Registrul naţional al celor care refuză să doneze organe, ţesuturi şi celule. Actul de refuz al donării, avizat de medicul de familie, va fi prezentat de către aparţinători coordonatorului de transplant.
Prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de la donatori decedaţi se efectuează numai după un control clinic şi de laborator care să excludă orice boală infecţioasă, o posibilă contaminare sau alte afecţiuni care reprezintă un risc pentru primitor.
Se interzice divulgarea oricărei informaţii privind identitatea donatorului cadavru, precum şi a primitorului, exceptând cazurile în care familia donatorului, respectiv primitorul sunt de acord, precum şi cazurile în care declararea identităţii este obligatorie prin lege.
Datele privind donatorul şi receptorul, inclusiv informaţiile genetice, la care pot avea acces terţe părţi, vor fi comunicate sub anonimat, astfel încât nici donatorul, nici receptorul să nu poată fi identificaţi.
Profesor doctor Horaţiu Suciu, șeful Clinicii de Chirurgie Cardiovasculară din cadrul Institutului de Urgenţă de Boli Cardiovasculare şi Transplant (IUBCvT) Târgu Mureş, a anunțat că, în noaptea de sâmbătă spre duminică, împreună cu echipa sa a efectuat al doilea transplant cardiac din acest an din România, beneficiar fiind un bărbat de 39 de ani din Bucureşti
Citește și: VIDEO/Fantomele de la malul mării. Imagini dezolante cu relicvele care încă bântuie litoralul românesc