Președintele american Eisenhower a decis în 1954 demararea unui program strict secret a unui avion de recunoaștere care să zboare la mare altitudine. Zona destinată pentru desfășurarea proiectului trebuia să nu fie accesibilă curioșilor, astfel că Zona 51 s-a potrivit perfect cerințelor, relatează Business Insider.
Totul a pornit în perioada războiului rece cu Uniunea Sovietică.
În anii 50, avioanele americane desfășurau misiuni de recunoaștere
deasupra URSS, dar nu putea zbura la altitudini mari astfel că
americanii se temeau că acestea puteau fi ușor reperate și
doborâte.
Zona unde trebuia construit noul tip de avion de spionaj a fost
apreciată ca fiind potrivită proiectului, pentru că se afla
departe de zonele locuite, în deșertul Nevada, în apropierea unei
vechi mine de sare. Nimeni nu știe de ce a fost botezată „Zona
51”, dar una din teorii sugerează că a fost numită așa din
cauza faptului că se învecina cu zonele de test ale rachetelor
nucleare din Nevada. Comisia pentru Energie atomică despărțise
zonele de test în două, identificate cu numere, iar locația era
deja cunoscută armatei întrucât fusese folosită în Al Doilea
Război Mondial ca zonă de testare a armelor.
OZN-urile din Zona 51
În vara anului 1955, au fost raportate mai multe OZN-uri în
apropierea Zonei 51, la momentul când Forțele Aeriene Americane
începuseră testarea noului model de avion, U-2, care putea zbura la
altitudini de peste 18 kilometri. La acea vreme, avioanele nu puteau
depăși altitudinea de 6 kilometri, iar cele militare ajungeau până
la 12 kilometri.
Oricine ar fi văzut noul model de avion, nu ar fi avut idee ce
este acel obiect și așa au apărut teoriile despre OZN-uri.
Militarii nu au putut să spună la acel moment adevărul din
cauza proiectului top-secret, așa că au afirmat că în zonă s-au
petrecut „fenomene naturale” și „cercetări meteorologice la
mare altitudine”.
Testarea modelului ultrasecret U-2 s-a încheiat la sfârșitul
anului 1950, dar și alte avioane militare au fost testate în Zona
51, precum F-117A, A-12, and TACIT BLUE
În prezent, nu se cunoaște public la ce este folosită Zona 51.
Până în 2013, guvernul american nici măcar nu a recunoscut
existența bazei, dar s-a aflat la momentul declasificării unor
rapoarte CIA.
Fenomenul Roswell
Totuși, percepția publică despre faptul că guvernul american
ar ascunde dovezi despre presupusele vizite ale extratereștrilor pe
Pământ își are originea și în localitatea Roswell, New Mexico,
acum mai bine de 70 de ani.
În iulie 1947, un obiect zburător confecționat dintr-o folie de metal subțire s-a prăbușit în apropierea unei ferme din Roswell, în timpul unei furtuni. Forțele Aeriene au ridicat repede rămășițele de la fața locului, pentru cercetări. Un ziar local, Roswell Daily Record, a publicat un articol despre „un disc zburător” sau „o farfurie zburătoare” găsită la fermă.
Forțele Aeriene au spus că rămășițele provin de la un balon meteo. Numai că în anul 1980, un inginer specializat în fizică nucleară, Stanton Friedman, a dezvăluit că straniul balon meteo era de fapt o navă extraterestră, iar în interior s-ar fi găsit câteva cadavre de talie mică.
Forțele Aeriene au mușamalizat tot, „Un Watergate de talie
cosmică” a mai spus savantul. Varianta sa a fost susținută și
de alții, care au adresat cereri guvernului pe baza legii
informațiilor publice, au publicat cărți sau au ținut conferințe
de presă.
Un congresman din New Mexico a cerut o investigație oficială,
iar un raport a fost dat publicității în anul 1994.
Potrivit acestuia, obiectul zburător era de fapt un balon de supraveghere ultrasecret al guvernului american, care făcea parte din „Proiectul Mogul”, care folosea baloane de mare altitudine pentru captarea undelor produse de testele nucleare din Uniunea Sovietică.
Proiectul Mogul a reușit să descopere cu succes o asemenea
activitate nucleară a rușilor, până să fie închis în 1950.
Baloanele folosite erau din polietilenă, potrivit Times, un material
necunoscut la acea vreme și care a stat la baza ridicării în
atmosferă a echipamentelor meteorologice, mai târziu. Baloanele nu
au fost foarte potrivite pentru supravegherea exploziilor nucleare,
dar s-au dovedit foarte bune la comunicațiile radio.
Pentru a ajunge la o concluzie, anchetatorii au intervievat oamenii care au lucrat la Proiectul Mogul, precum și persoana care a ajutat la recuperarea rămășițelor de la Rooswell, în 1947, Jesse Marcel. La dosar s-au depus documente Air Force și fotografii, dar și declarații ale martorilor, precum și o fotografie cu balonul întreg.
Cu toate acestea, 80% din americani cred și acum că guvernul
ascunde dovezi ale prezenței extratereștrilor, arată un sondaj
efectuat de CNN-Time.
Vezi rezultatele alegerilor prezidențiale – turul 1 și află când este turul al doilea al votului pentru președinție!