ComenteazăCuprins:
Ziua de 1 Decembrie 1918 este însă mai mult decât atât. Ea reprezintă o pagină sublimă a istoriei țării noastre pentru că este ziua în care toate provinciile locuite de români și aflate sub stăpânire străină s-au unit cu România, și anume Basarabia, Bucovina, Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș.
Începând cu anul 1990, ziua de 1 Decembrie a fost adoptată drept Ziua Națională a României. În cele ce urmează îți vom spune cum a fost înfăptuită Marea Unire a tuturor românilor.
Ce a însemnat pentru români Marea Unire?
Marea Unire a presupus un imens efort din punct de vedere politic și social, în care au fost implicate personalități marcante ale acelor vremuri, mari gânditori și vizionari toți uniți în jurul aceluiași țel.
Întregirea României a fost realizată într-un context istoric deosebit și a fost marcată de trei momente succesive, în care teritoriile aflate sub stăpânire străină – Basarabia (Imperiul Țarist), Bucovina și Transilvania (Imperiul Austro-Ungar) – au fost alipite, în această ordine, la țara-mamă.
Unirea de la Alba Iulia a reprezentat un pas decisiv către desăvârșirea statului unitar național român, drumul către acest deziderat fiind unul extrem de lung și de anevoios, care avea să se încheie de facto abia după doi ani de lupte grele și demersuri diplomatice de răsunet.
Totodată, istoricii consideră un act legitim și o uriașă șansă, la care au contribuit decisiv trei elemente esențiale: dorința românilor de a se uni și de a nu mai fi nevoiți să se lupte între ei, o excelentă politică internă și un context politic internațional ideal. Peste toate acestea era recunoașterea hotărârilor interne ale statului român de către Marile Puteri
Care era contextul politico-militar înainte de 1918?
Primul pas spre Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 a fost făcut la 24 ianuarie 1859, atunci când Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a unit Principatele Române – Moldova și Țara Românescă – în ceea ce a rămas în istorie sub numele de Mica Unire.
O altă bornă importantă în cronologia istorică a României a fost dobândirea independenței ca urmare a Războiului din 1877-1878, pe fondul renașterii naționale a românilor pe tot parcursul celui de-al XIX-lea secol.
Făcând încă un salt istoric de aproape patru decenii, Primul Război Mondial (1916-1918) a furnizat contextul pe fondul căruia România avea să-și adune între aceleași granițe provinciile istorice Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş.
Începutul secolului XX a fost marcat de crize politice și diplomatice care vor avea implicații profunde asupra sistemului de alianțe european. România a intrat în prima conflagrație mondială în august 1916, alături de Antanta., cunoscută și sub numele de Tripla Înțelegere.
Aceasta era un puternic bloc politico-militar creat cu puțin timp înainte de declanșarea războiului de Franța, Imperiul Britanic și Imperiul Rus.
Țara noastră a plătit tribut în Primul Război Mondial cu viețile a peste 335.000 de români, soldați, dar și civili.
Cum s-au unit Basarabia și Bucovina cu România?
Antanta făgăduise îndeplinirea idealului românesc de unitate națională în privința teritoriilor aflate sub stăpânire străină, așa cum am menționat anterior.
Copleșită atât din punct de vedere numeric, cât și material de forțele armatelor germano-austro-ungare, România a fost nevoită să încheie Tratatul de Pace de la București de la 7 mai 1918). Considerat umilitor, documentul nu a fost niciodată ratificat de Regele Ferdinand I, una dintre personalitățile marcante ale vremii alături de alte figuri iconice precum Regina Maria, Ionel Brătianu, Iancu Flondor, Vasile Goldiș sau Iuliu Maniu.
Basarabia a fost prima provincie românească care s-a unit cu România. În faţa ameninţărilor Rusiei şi Ucrainei, Basarabia şi-a proclamat independenţa la 24 ianuarie/6 februarie 1918. Sfatul Ţării, din care făceau parte reprezentanţi ai tuturor naţionalităţilor, a adoptat la 27 martie cu majoritate de voturi hotărârea ca Basarabia să se unească cu vechiul regat al României.
Al doilea moment important consumat în 1918 în drumul către Marea Unire a avut loc spre sfârșitul lunii noiembrie, atunci când Congresul General al Bucovinei a decis în unanimitate „unirea necondiţionată şi pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru cu regatul României”, așa cum se precizează în cartea „Istoria României în date”.
La 28 noiembrie, Consiliul Național Român avea să convoace Congresul General al Bucovinei, la care românii au decretat în unanimitate, susținuți fiind de polonezi și de germani, Unirea Bucovinei cu România.
Între timp, cu o lună mai devreme, la 31 octombrie, Partidul Național Român și Partidul Social-Democrat constituie la Arad Consiliul Național Român Central. Acesta era unicul for care reprezenta voința poporului român, așa cum spuneau oamenii vremii. În același timp, în Ardeal se formau consilii naționale regionale și gărzi naționale.
Cum a fost ales orașul Alba Iulia pentru Marea Unire?
Până la sfârșitul Primului Război Mondial și imediat după aceea, Imperiul German, Imperiul Țarist, Imperiul Austro-Ungar și Imperiul Otoman au încetat să mai existe, iar monarhiile acestora au fost abolite.
Prăbușirea autorității Austro-Ungariei s-a făcut resimțită și în Transilvania care, deși a stat sub stăpâniri străine multă vreme, era provincia cel mai bine organizată în vederea Marii Uniri.
În aceste condiții, Consiliul Național Român Central a fost cel care brusc a trebuit să se ocupe de guvernarea teritoriilor românești, să asigure ordinea și să preia conducerea militarilor români împrăștiați prin toate părțile imperiului.
În luna octombrie 1918, în sala de şedinţe a Parlamentului de la Budapesta răsuna glasul deputatului român Alexandru Vaida Voievod, care a citit așa-numita Declarație prin care proclama dreptul națiunii române la autodeterminare – redactată de Vasile Goldiș – și prin care cerea, practic, pentru prima dată desprinderea Ardealului de Ungaria.
Autoritățile maghiare au încercat să-i propună funcții guvernamentale la Budapesta lui Goldiș, însă s-au lovit de refuzul categoric al acestuia.
Practic, alegerea orașului Alba Iulia ca loc al proclamării Marii Uniri s-a făcut pornindu-se de la două repere istorice esențiale, scrie Historia.ro. Astfel, la 1 noiembrie 1599, în „ziua tuturor sfinților”, Mihai Viteazul își făcea intrarea triumfală în Alba Iulia, cetatea fiind capitala domnitorului celor trei principate (Țara Românească, Moldova și Transilvania), în timp ce, în 1785, pe același platou al Cetății, Horia și Cloșca, doi dintre conducătorii Răscoalei de la 1784, erau executați prin tragere pe roată.
Cum s-a făcut Marea Unire de la 1 Decembrie 1918?
La 20 noiembrie în s-a decis convocarea Adunării Naționale de la Alba Iulia cu participarea a 1228 de delegați aleși, care aveau să se adune în Sala Unirii.
În același timp, a fost dat publicității un manifest-protest denumit „Către popoarele lumii”. Acesta era un act acuzator la adresa politicii duse de guvernul maghiar, dar și un apel patetic la respectarea drepturilor românilor din Ardeal.
Marele moment al Unirii a fost cu pregătit și organizat de oficialii vremii, dar și de oameni de rând, români sătui să se dușmănească și să se urască între ei. Peste 100,.000 de oameni din toate zonele țării au venit cu mic, cu mare ca să fie martori la evenimentul istoric de întregire a neamului românesc.
Momentul mult-așteptat s-a consumat la 1 Decembrie 1918, ora 12, atunci când a fost votată în unanimitate Rezoluția de la Alba Iulia, care a fost citită în fața mulțimii de episcopul Iuliu Hossu. Astfel, alipirea de bună voie şi pentru totdeauna cu ţara-mamă România era acum săvârșită.
Astfel, se încheia procesul de făurire a statului național unitar român, un proces îndelungat și anevoios început în 1859, prin unirea Moldovei cu Țara Românească, continuat prin unirea Dobrogei în 1878, a Basarabiei în martie 1918 și a Bucovinei în noiembrie 1918. Suprafața României Mari avea acum 295.049 km pătrați, iar populația era de 16.500.000 de suflete.
Pe 2 decembrie 1918 a avut loc întrunirea Marelui Sfat Național în sala Tribunalului din Alba Iulia, care a hotărât constituirea unui Consiliu Dirigent pentru administrarea Transilvaniei. Acesta era format din 15 membri și îl avea drept președinte pe Iuliu Maniu. Pe 11/24 decembrie 1918 Regele Ferdinand a emis Decretul-lege de unire a Transilvaniei cu vechea Românie.
Unirea administrativă a fost, însă, ceva mai dificilă şi a durat până la adoptarea unei noi Constituţii, în 1923.
Citește și: Ce sărbătorim pe 1 Decembrie – istoria Zilei Naționale