ComenteazăFranța este țara politicilor sociale generoase și a protecției muncii, dar o privire aruncată spre campania electorală pentru prezidențialele de anul viitor arată destul de clar că scena politică și societatea s-au mutat spre dreapta.
Candidații care au promis cele mai dure politici de securitate și antimigrație au beneficiat cel mai mult de pe urma susținerii alegătorilor. Iar în jur de o treime dintre votanți spun că au în plan să voteze pentru un candidat de extremă-dreapta.
Ascensiunea lui Eric Zemmour, un publicist, scriitor și comentator de extremă-dreapta, care a fost condamnat de două ori pentru incitare la ură rasială, este probabil cel mai vizibil semn al fenomenului.
Un alt semn este evoluția conservatorilor din partidul Republicanii, al foștilor președinți Jacques Chirac și Nicolas Sarkozy.
Confruntați cu concurența făcută de extrema dreaptă, pe de o parte, și de centristul Emmanuel Macron, actualul președinte, pe de altă parte, Republicanii au adoptat și ei un discurs cât mai ferm pe tema migrației și a securității, pentru a-și menține baza electorală.
Eric Ciotti, un conservator care a ajuns în finala alegerilor primare ale partidului, a promis instituirea unui „Guantanamo francez” și a dat semne că este adeptul teoriei marii înlocuiri, care denunță un presupus complot pentru înlocuirea populației albe a Europei cu imigranți.
Valérie Pécresse, cea care a câștigat în cele din urmă nominalizarea conservatorilor, a susținut primatul legii franceze în fața celei europene și a anunțat că ar vrea să îi țină pe condamnații încarcerați pentru jihadism în închisoare, dincolo de durata sentințelor lor.
În discursul victoriei, ea i-a chemat în ajutor pe suporterii candidaților de extremă-dreapta Marine Le Pen și Zemmour și a promis că Ciotti va juca un rol central în campania ei.
Succesul în sondaje al candidaților cu vederi cât mai dure pe tema migrației, a securității și a identității naționale a făcut ca aceste teme să devină centrale în campania electorală, chiar dacă francezii sunt în primul rând preocupați de probleme precum puterea de cumpărare, potrivit sondajelor.
Cu Franța traumatizată de atacurile teroriste din 2015, scrie Politico, succesul acestor discursuri are trei cauze – declinul perceput al Franței, prăbușirea stângii și absenteismul electoral al tinerilor și al alegătorilor de stânga în general.
Se află Franța în declin? Francezii spun că da
În ciuda unui standard înalt de trai, unui loc permanent în Consiliul de Securitate al ONU și a faptului că țara lor este destinația turistică numărul 1 a lumii, cetățenii percep în mod acut un declin al Franței.
„Imigrația a devenit un motiv de îngrijorare deoarece francezii sunt convinși că Franța este în declin. Simt că țara lor era o mare putere globală și că acum este una mică. Când o țară simte că are o perioadă bună, atunci gestionează migrația mai bine”, spune pentru Politico Gérard Grunberg, analist politic și cercetător.
Candidatura lui Zemmour se bazează în principal pe această senzație. În clipul video în care și-a anunțat candidatura, el a vorbit despre trecutul glorios al țării, cu referiri la Ioana dArc, Napoleon sau Charles de Gaulle.
Doar 25% dintre francezi spun că Franța nu se află într-un declin, iar majoritatea consideră că nu se mai simt acasă, așa cum se simțeau odinioară (62%). În jur de 64% dintre cetățeni consideră că sunt prea mulți migranți, iar 79% consideră că este nevoie de un lider puternic pentru a restabili ordinea, potrivit unui sondaj Ipsos.
Este o problemă pe care Macron s-a străduit să o rezolve și care va atârna greu în tentativa sa de a câștiga un nou mandat.
Șeful statului și-a înăsprit la rândul lui în mod constant discursul pe tema migrației și a crescut bugetul alocat structurilor de securitate. El a numit și un conservator la Ministerul de Interne – pe Gérald Darmanin.
Darmanin este cel care la un moment dat a acuzat-o pe Le Pen că și-a îndulcit tonul, atunci când a spus că nu crede că islamul este o problemă.
Provocarea lui Macron este aceea de a fi credibil pe tema migrației și a securității, dar și de a păstra cumva electoratul de centru-stânga care l-a ajutat să ajungă în fruntea statului în 2017.
Ar putea fi ajutat în această misiune de starea deplorabilă a stângii franceze.
Problema stângii
În prezent, niciunul din candidații stângii nu trece de pragul de 10% în sondajele de opinie. Cel mai bine stă reprezentantul stângii radicale Jean-Luc Mélenchon, liderul mișcării Franța Nesupusă, care adună 9% din voturi.
Ecologistul Yannick Jadot este creditat cu 7%, în vreme ce socialista Anne Hidalgo, primărița Parisului, are doar 4%.
Prin comparație, Macron, care este pe primul loc, este creditat cu 24%, Pécresse și Le Pen au câte 16-17%, iar Zemmour, aflat într-un declin, are și el 13%.
Împreună, candidații de centru-dreapta, conservatori sau extremiști de dreapta, depășesc 70% din intențiile de vot și se apropie de 75%, dacă e să adăugăm și candidații minusculi.
În acest timp, politicienii care în mod normal ar avea motive să vorbească acum despre puterea de cumpărare au pierdut spațiul de dezbatere, fiind înlocuiți de conservatori și de extremiști care și-au impus temele preferate, scrie Politico.
„Avem o pivotare spre dreapta a electoratului, deoarece tinerii sunt mai de stânga, dar în rândul lor există cel mai mare absenteism”, explică Antoine Bristielle, expet al think-tank-ului Jean Jaurès Foundation.
„Alegătorii de stânga sunt, de asemenea, mai puțin mobilizați decât cei de dreapta în acest moment al campaniei”, spune el.
Susținerea simultană a francezilor pentru un stat social generos, dar și pentru o linie dură pe migrație, identitate și securitate nu e totuși contradictorie, dacă este văzută în contextul trecutului țării.
„Există un pesimism social real în Franța. Eram obișnuiți să trăim într-o societate cu o protecție puternică, susținută de un stat puternic centralizat. Dar din anii 1990, odată cu globalizarea și crizele succesive, avem o senzație că protecția noastră socială și culturală se dezintegrează și acest lucru ne sperie mai tare decât îi sperie pe cei din țările mai liberale din punct de vedere economic”, spune Bristielle.
Asta explică de ce jumătate dintre cetățenii chestionați după anunțarea candidaturii lui Zemmour au spus că sunt de acord cu afirmația lui cum că francezii nu mai trăiesc în țara pe care o știau cândva.
Totuși, doar 24% dintre francezi consideră că Zemmour are ceea ce-i trebuie unui șef de stat.
Este motivul pentru care Republicanii au făcut eforturi să îi confiște temele, evidențiind în același timp credibilitatea partidului lor. „Sunt singura capabilă să îl învingă pe președintele Emmanuel Macron”, a insistat Pécresse.
Pécresse a urcat în sondaje, dar trebuie acum să facă eforturi pentru a-și ține partidul unit pentru a intra în turul doi.
Ciotti, care a spus că ar vota pentru Zemmour dacă acesta va ajunge în turul al doilea alături de Macron, a criticat-o deja pentru că i-a respins propunerea pentru un Guantanamo francez.