ComenteazăCitește și: Copilul tău începe clasa întâi? Psihologul te învață cum să-l ajuți să se integreze în noua comunitate
Fiecare copil are o structură unică de personalitate și o manieră personală de a percepe lumea. Această individualitate se manifestă și la capitolul comunicare și interacțiune cu cei de seama lui. Așa se explică de ce unora le vine foarte ușor să comunice, să își facă rapid noi prieteni, să interacționeze și să se joace cu oricine, iar alții au reale probleme în a stabili conexiuni comunicaționale sau afective cu copii pe care nu îi cunosc. Psihologii numesc aceste maniere de a te raporta la lume introverte sau extraverte.
Ce înseamnă introvert și extravert
Termenii de introvert și extravert au fost introduși în literatura psihomedicală de Carl Gustav Jung, unul dintre cei mai cunoscuți psihiatri din istorie.
Pe scurt, un copil introvert este de obicei solitar, rezervat în contactul cu ceilalți, comunică doar strictul necesar și tinde să fie fericit într-o lume pe care și-o creează singur, mental. De cealaltă parte, un copil extravert este energic, mai comunicativ și mai expresiv decât ar fi cazul uneori, entuziast și aflat mereu în căutarea companiei altor copii. Dezvoltarea capacităților de comunicare și de relaționare se face diferențiat, în funcție de acești indicatori.
Pe un copil introvert, atât părinții, cât și învățătoarea trebuie să-l încurajeze să aibă inițiative personale, să exprime ceea ce simte, iar în cazul unui copil extravert, accentul se pune pe ceea ce e bine să facă și ce nu, cât și pe anumite restricții de comportament pe care ar trebui să le aibă, indiferent de situatie – să nu jignească alți copii, să nu se poarte urât cu ei, să nu le fure sendvișurile etc., deși lor le vine natural, uneori, să facă asta.
Cum se dezvoltă concret abilitățile de comunicare și relaționare
Comunicarea verbală, fiindcă la ea ne referim, este favorizată foarte mult de cunoștințele pe care le are un copil. Cu alte cuvinte, cu cât el știe mai multe, cu atât este tentat să transmită mai departe ceea ce știe. Din acest motiv, este indicat ca părinții să vorbească mult și pe orice domeniu cu cel mic, de la lucruri importante la cele mai puțin importante și să-i răspundă punctual la toate întrebările care-ncep cu “De ce?”.
De cele mai multe ori, copiii nu comunică pentru că nu știu nimic sau mai nimic și nu au ce să spună. Iar acest lucru pleacă de la faptul că părinții nu au comunicat suficient cu el. Părinții cu abilități limitate de comunicare au, de obicei, copii slabi comunicatori.
Dincolo de comunicarea verbală, o altă abilitate importantă a unui copil este cea de relaționare, adică de a se integra armonios într-un grup de copii. Această abilitate se dezvoltă cel mai bine prin joc.
Ce rol are jocul în educația și inserarea socială a unui copil
Jocul este pentru un copil echivalentul satisfacțiilor profesionale pentru un adult. Cu alte cuvinte, un copil simte atunci când se joacă ceea ce simte un adult căruia îi place ceea ce face la muncă și are convingerea că și-a găsit drumul în viață și e răsplătit pentru asta. Prin joc, un copil învață, evoluează, își consumă energia și stabilește relații cu ceilalți.
Deși pe tema asta se scriu cărți și tratate de sute de pagini, lucrurile se pot condensa în câteva fraze. Cu cât tu, ca părinte, te joci mai mult cu copilul tău, adică intri pe domeniul lui, cu atât el învață mai multe, interacționează mai eficient și adună mai multe informații despre lumea în care trăiește. De aceea, băieții își tot roagă tații să joace fotbal sau alt sport cu ei, să meargă cu bicicleta, să joace tot felul de jocuri virtuale sau reale. La rândul lor, fetele își roagă părinții să se joace cu ele jocuri care nu implică provocări, precum băieții, ci mai mult jocuri de organizare.
De cele mai multe ori, părinții spun că nu au timp de așa ceva, iar când totuși se înhamă la joc cu cei mici, au senzația că au dat în mintea copiilor. Din punct de vedere psihologic, această “minte a copiilor” le poate fi însă benefică, din când în când, și părinților, care astfel mai uită de înverșunări sau constrângeri sociale.
“Așadar, dacă vrei un copil comunicativ, comunică constant cu el, iar dacă vrei unul sociabil, joacă-te cu el! Aceasta este concluzia logică”, susține psihologul Cezar Laurențiu Cioc.
psiholog Cezar Laurentiu Cioc
VIDEO REPORTAJ/ Gospodarul care le dă românilor o lecție de civilizație, la marginea autostrăzii