ComenteazăKinderpedia, platforma cofondată de Evelina Necula, a ajuns în șapte ani în școli din România, Elveția, Marea Britanie, Portugalia, dar și în Peru, Iordania și Emiratele Arabe Unite. Pune laolaltă, în online, toată informația pe care trebuie să o știe un părinte despre ce face copilul său la grădiniță sau la școală. Dar părintele nu are un rol pasiv, crede antreprenoarea, ci trebuie să armonizeze viața de acasă cu cea de la școală.
Școala 9: Familia este cea dintâi școală în care copiii învață să se comporte în viață și în societate, dar sunt unii părinți care pun totul în spinarea cadrelor didactice. Pot educatorii sau învățătorii să aibă așteptări de la părinți?
Evelina Necula: Responsabilitatea cea mai mare a familiei, în educație, este să ofere copilului modele și exemple sănătoase. În România, copiii intră în colectivitate la 2-3 ani, chiar la un an, în anumite cazuri, când sunt înzestrați deja cu un bagaj de emoții, atitudini, rutine, din familie. Dar acest bagaj nu este fix. Este modelat permanent de suma experiențelor și interacțiunilor pe care copiii le au în afara programului de creșă sau grădiniță și determină, la rândul lui, succesul eforturilor de formare ale educatorilor.
Pentru că la vârsta aceasta nu funcționează stilul pedagogic, copiii învață prin joacă, dar mai ales prin exemplu. Și de aici și responsabilitatea cea mai mare a familiei, în educația timpurie – să ofere copilului exemple de comportamente corecte, sustenabile, să aibă o rutină zilnică sănătoasă, echilibrată și valori și principii solide, coerente.
Este firesc ca grădinița să aibă așteptări de la familie și este esențial ca acestea să fie comunicate explicit părinților și agreate cu ei. Cele mai importante așteptări ale educatorilor țin de bunăstarea fizică și emoțională a copilului și de modul cum acesta ajunge la grădiniță. Ca să fie pregătit pentru educație, un copil trebuie să vină odihnit, după ce și-a împlinit somnul de noapte. În cazul în care copiii mănâncă acasă, e bine ca părinții să evite să îi stimuleze cu zahăr la începutul zilei. Obiceiurile de masă și echilibrul nutrițional sunt aspecte importante la care familia trebuie să contribuie.
Un element-cheie îl reprezintă expunerea excesivă la device-uri care îi stimulează pe copii și zădărnicește eforturile educatorilor de a-i antrena în activități creative. Copiii care stau pe tabletă sau telefon dimineața, în drum spre grădiniță sau care petrec prea mult din timpul de acasă în fața unui ecran au atenția amorțită. Creierul lor s-a adaptat deja la niște stimuli vizuali și auditivi foarte puternici, la o succesiune rapidă de imagini și secvențe care le oferă o gratificare imediată. Este aproape imposibil să îi antrenezi în jocuri simple, de manualitate, să-i captivezi cu povești sau să le stimulezi intuiția și curiozitatea cu exerciții de logică.
Părinții au responsabilitatea de a le cultiva copiilor o relație sănătoasă și echilibrată cu tehnologia și de a întări această relație prin exemplul propriu.
Evelina Necula, antreprenor educație
Prăpastia dintre ce se întâmplă acasă și ce le dăunează copiilor la grădiniță
– Cum se răsfrânge „munca” de acasă a părinților asupra activității educatorilor?
– Educatorii au nevoie, de asemenea, ca părinții să înțeleagă programul grădiniței, natura activităților desfășurate, rutinele și ritualurile practicate acolo. Familia trebuie să învețe, alături de cel mic, filozofia și valorile locului. Personalul trebuie să împărtășească aceste valori părinților, fie formal, în momentul înrolării, fie informal, prin activitățile și evenimentele din comunitate.
Când lipsește armonia între viața copilului de la grădiniță și cea de acasă, copilul este împărțit între două lumi. Bulversat, lipsit de repere clare, acesta învață greu și se dezvoltă anevoios. Și putem să mergem mai departe cu raționamentul și să presupunem că prăpastia dintre valorile și ritualurile pe care copilul le deprinde în grădiniță și cele de acasă poate să fie una dintre cauzele care stau la baza analfabetismului funcțional.
– Crezi că pot influența cadrele didactice ce se întâmplă în familiile copiilor? Pot veni cu sugestii, având în vedere că au un centru comun, și anume copilul?
– Cei mai mulți dintre părinții de astăzi au o viziune corectă a rolului pe care un educator sau profesor îl poate juca în viața familiei. Ei caută sprijinul și îndrumarea unui educator bun, atunci când întâmpină dificultăți și primesc cu bucurie feedback legat de evoluția copilului.
Dascălul a fost dintotdeauna o figură centrală în viața comunității, o autoritate și un reper de valoare. Cu ochiul bine format, el poate observa eventuale probleme în evoluția copilului înainte ca acestea să se agraveze. Acestea variază de la dificultăți de vorbire, care pot fi efectul unor tulburări emoționale, până la obiceiuri nesănătoase la masă, care își au rădăcina în rutinele de acasă, sau chiar un deficit de atenție, ce poate fi cauzat de un dezechilibru mineral.
Profesorul poate identifica dificultățile pe care le traversează un copil și îl poate sprijini printr-un dialog deschis cu familia, care îi permite să înțeleagă mai bine contextul apariției acestor probleme și să ofere soluții pentru a le remedia.
Continuarea, pe Școala 9.