Comentează- Multe dintre firmele intermediare, care ar urma să fie scoase din ecuație de noile modificări legislative, sunt deținute de afaceriști români. Unii dintre ei au avut dosare penale în România, apoi s-au reorientat spre businessuri în Germania.
- „Nu s-a schimbat mai nimic. Numai de fațadă preia neamțul”, spune pentru Libertatea un angajat român dintr-un abator german.
Cristi, un român care lucrează de peste patru ani în abatoarele din nord-vestul Germaniei, stă întins pe pat, lângă prietena lui, Adela, într-un apartament închiriat din orașul Quakenbrück, pe care îl împart cu trei pisici.
Discutăm pe Facebook, într-un apel video, despre o lege care urmează să schimbe radical condițiile de muncă în abatoarele din Germania.
Cazuri penale cu români care dețin firme de intermediere
La finalul lui noiembrie, Partidul Social Democrat (SPD) și Uniunea Creștin-Democrată (CDU) au ajuns la un compromis în privința legii care va elimina, în mare parte, firmele intermediare din industria cărnii. Legea urmează să fie aprobată în Parlamentul german chiar astăzi.
De la 1 ianuarie, muncitorii vor trebui să fie angajați direct de către abatoare, nu prin firme subcontractoare, așa cum se obișnuia până acum.
Noile reglementări vor influența viețile a zeci de mii de români care lucrează în acest sector în Germania, asemenea lui Cristi.
Bărbatul muncește pentru abatorul Danish Crown din localitatea Essen/Oldenburg, dar este angajat la o firmă subcontractoare.
Cristi e însă sceptic că lucrurile se vor schimba. Crede că firmele intermediare, unele dintre ele deținute de afaceriști români cu dosare penale în țară, vor căuta diferite modalități de a rămâne în joc.
- Dumitru Miculescu, unul dintre cei mai puternici intermediari din industria cărnii din Germania, a primit o condamnare definitivă cu suspendare la un an și șase luni de închisoare în România pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată şi întocmirea incompletă a documentelor financiare şi fiscale, a arătat o investigație Deutsche Welle.
- Daniel-Vasile Taifas, care are firma subcontractoare TD Services GmbH, a fost condamnat la doi ani de închisoare cu suspendare de către Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru dare de mită și favorizarea infractorului.
- Ion Neicuțescu Căpriță, patronul de facto al firmei CCF Gmbh, a fost trimis în judecată de DNA Cluj pentru o serie de acuzații de evaziune fiscală, cu un prejudiciu de peste un milion de euro. Tribunalul Cluj l-a achitat în vara anului trecut.
- Viorel Lazăr, administratorul societăţii Lazăr & Sohne (Lazăr și Fiii, n.r.), a fost condamnat la patru ani de închisoare de către Tribunalul Arad, pentru evaziune fiscală. Câteva luni mai târziu, Curtea de Apel Timișoara l-a achitat.
„Tot mâncarea aia de pește”
„La noi a rămas firma intermediară, dar a preluat-o firma-mamă. Oamenii tot aceiași sunt, șefii tot aceiași sunt și salariul tot același e. Nu e nicio schimbare. Tot oamenii ăia au rămas. Tot mâncarea aia de pește”, spune Cristi.
Răspunsul lui oglindește dezamăgirea și lipsa de speranță a multor români angajați în abatoare. După multe abuzuri trăite, acestora le este greu să creadă că lucrurile se vor îmbunătăți cu adevărat, nu doar pe hârtie.
Problemele din industria cărnii, „cosmetizate” până în pragul pandemiei
Munca din abatoarele germane a fost descrisă ca „sclavie modernă”, inclusiv de un preot romano-catolic.
Condițiile de muncă foarte proaste din acest sector nu sunt o noutate, explică pentru Libertatea Szabolcs Sepsi, consilier în cadrul proiectului Faire Mobilität, o rețea de centre de consiliere ale sindicatelor germane.
Au existat în presa germană foarte multe articole pe tema asta. Chiar și politicieni din guvernele trecute și-au asumat această problemă, dar niciodată nu și-au asumat o lege atât de radicală. S-a făcut mai mult o cosmetică a problemei, dar nu s-a rezolvat niciodată problema de la rădăcină.
Sepsi Szabolcs:
Scandalul miilor de infectări cu noul coronavirus în rândul muncitorilor din abatoarele germane a fost însă declicul. A constrâns clasa politică să nu mai întoarcă privirea de la problemele acestor angajați, majoritatea imigranți din Europa Centrală și de Est.
Condițiile lor de locuire au fost un factor importantîn răspândirea virusului, au spus autoritățile germane. Mulți dintre muncitorii din abatoare stăteau (și încă stau) în locuințe comune, supraaglomerate, subînchiriate de la firmele de intermediere.
Ce va schimba noua lege? Care vor fi excepțiile?
În industria cărnii, 80-90% dintre muncitorii din abatoarele din Germania erau angajați până acum prin firme intermediare.
Acestea sunt de două feluri: firme subcontractoare, care încheie un contract direct cu abatorul (Werkvertrag) pentru anumite lucrări sau firme de plasare a forței de muncă temporară (Leiharbeit) care, practic, închiriază muncitorii abatorului.
- De la 1 ianuarie, vor fi interzise contractele cu subcontractori, iar muncitorii vor trebui să fie angajați direct la abator.
- De la 1 aprilie, se va renunța și la firmele de plasare a forței de muncă temporară, oamenii fiind preluați direct de abator, păstrându-se însă câteva excepții în sectorul de prelucrare a cărnii, pentru următorii trei ani. O perioadă de tranziție.
- În fabricile de mezeluri, de exemplu, munca temporară (Leiharbeit) va mai fi permisă și după 1 aprilie, însă doar patru luni pe an, când este sezonul de vârf, și la o cotă de 8% din numărul total de angajați.
Dacă sunt 100 de angajați, maximum 8 pot să fie muncitori temporari, și doar patru luni pe an, iar aceștia trebuie să beneficieze de aceleași condiții ca și angajații direct.
Daniela Reim, consilier la Centrul de Consiliere Arbeit und Leben din Oldenburg:
Firmele intermediare s-ar putea îndrepta spre noi sectoare
Crede că firmele intermediare se vor îndrepta spre alte sectoare economice, construcții, logistică, șantiere navale, domenii care nu sunt încă atât de bine reglementate.
În plus, spune că o parte dintre angajații de vârf ai acestor firme de intermediere, „șefii”, au fost deja preluați de abatoare, dependente de know-how-ul acestora.
„Pentru o perioadă cel puțin au încă nevoie de ei, însă sub o altă formă”, precizează aceasta.
„Au fost persoane care au leșinat în bandă”
Alin Neagu, un român în vârstă de 26 de ani, lucra de două luni într-un abator din Germania, angajat printr-o firmă intermediară, când a avut un accident de muncă. „Pe 9 septembrie, la ora 3 și 50 minute, de dimineață”, își amintește acesta cu precizie.
În urma accidentului, i s-a amputat degetul arătător de la mâna dreaptă.
„Nu am avut protecția semnată, nu am certificatul de prelucrare a cărnii pe care sunt obligați să ți-l dea. Eu unul nu am mai lucrat în niciun abator, nici în țară, nici aici. Sunt obligați să te instruiască video și cu un anumit grup de persoane specializate în așa ceva. Am semnat doar o igienizare. Acea igienizare nu are nicio relevanță”, povestește Alin.
Accidentele de muncă sunt foarte comune în abatoare. Multe se întâmplă din cauza turelor lungi sau pentru că muncitorii nu sunt instruiți corespunzător.
„Suntem doar mașini de bani pentru alții”, precizează un alt muncitor. „Au fost persoane care pur și simplu au leșinat în banda. Au fost puși pe paleți și duși în rampa de încărcare la salvare”.
Alin e acum în concediu medical. „Nu am forță în mâna dreaptă, de-abia mă îmbrac, de abia pot să țin un pahar cu puțină apă în mână, mai nimic nu pot să fac. Părinții mei sunt dărâmați psihic”, spune tânărul român.
Mai multe pârghii de control
Odată cu modificarea legislației, joburile muncitorilor vor fi mai sigure, fiind angajați direct la abator, explică Szabolcs Sepsi.
La subcontractori au fost foarte multe ilegalități, timpul de muncă foarte lung, ore suplimentare care nu erau plătite, concediul de odihnă nu era plătit, li se trăgea din salariul minim tot felul de costuri. Cred că abatoarele nu vor mai putea să își permită așa ceva. Este mai ușor de controlat.
Szabolcs Sepsi:
În Germania, sistemul de consilii ale muncitorilor – un fel de sindicate – are competența să verifice dacă regulile sunt respectate.
„Dar ei nu aveau competențe să verifice la firmele subcontractoare, pentru că acestea erau independente practic. Acum, aceste consilii vor avea competențe și pentru ei”, adaugă consilierul.
„Momentan suntem ca o turmă cu foarte mulți ciobani”
Marinel, un român care lucrează pentru abatorul Tönnies, spune că el și colegii lui au fost recent preluați de abator de la firma intermediară, dar lucrurile sunt confuze la nivel de organizare.
„E o degringoladă, nimeni nu este stabil pe un post, astăzi te mulge unul, mâine altul. Sper ca lucrurile să se așeze cumva, dar momentan suntem ca o turmă cu foarte mulți ciobani”, precizează Marinel.
Daniel-Vasile Taifas, patronul român care are firma subcontractoare TD Services GmbH, nu a dorit să discute cu Libertatea, însă ne-a transmis prin intermediul unei angajate că toți muncitorii români de la firma sa au fost preluați de angajatorii germani începând cu 1 noiembrie.
„Dacă mă omor cu munca, măcar să știu de ce o fac”
Un alt român care lucrează la Tönnies, care a dorit să rămână anonim, spune că angajații firmei intermediare au fost preluați de abator de la 1 decembrie, dar încă nu și-au văzut noile contracte de muncă.
„Cert este că foarte mulți așteaptă să vadă salariul din decembrie. Dacă nu se va vedea nicio schimbare, foarte mulți vor pleca”, crede bărbatul.
„Ritmul de muncă a crescut foarte mult după carantină și oamenii sunt foarte obosiți atât fizic, cât și mental. Dar toți spunem același lucru: dacă mă omor cu munca, măcar să știu de ce o fac”, adaugă acesta.
„Niciun cent în plus”
Pentru mulți români cu care ziarul a discutat, cea mai importantă întrebare e dacă noile reglementări le vor aduce salarii mai mari.
Pe grupurile de Facebook, unii spun că au primit deja măriri de salariu, alții că nu s-a modificat nimic, iar alții încă așteaptă noii fluturași, mai degrabă sceptici.
Salariile nu cresc automat
„Salariile se vor schimba doar dacă reușim să introducem contracte colective. Momentan sunt valabile salariile minime legale. Atât la firmele subcontractoare, cât și la abatoare”, adaugă consilierul Szabolcs Sepsi.
Aceasta crede însă că sunt mai multe motive pentru care abatoarele ar trebui să mărească salariile, iar oamenii să ceară asta.
Argumentul cel mai puternic e că abatoarele și până acum plăteau bani mai mulți pentru firmele intermediare și acum ar trebui să le dea oamenilor diferența. Oamenii au șansa să solicite salarii mai mari, mai ales că există deja lipsă de personal. Foarte greu se mai găsesc persoane dispuse să muncească în abatoare, în condițiile pe care le avem acolo.
Szabolcs:
Abatoarele – o poartă pentru un job mai bun în Germania
Pentru foarte mulți imigranți, abatoarele sunt o cale de a intra pe piața muncii. „Este primul job pe care îl au aici, dar odată ce sunt aici încearcă să găsească un alt job, poate în logistică”, adaugă consilierul de la Faire Mobilität.
Cristi și Adela, cei doi români din Quakenbrück, s-au cunoscut în abatorul în care lucrau amândoi. După doi ani, Adela și-a găsit un loc de muncă într-un spital, la curățenie. Nu se compară condițiile de muncă, spune aceasta. Speră să îl ajute și pe Cristi să își găsească o slujbă acolo.
„Cred că trei sferturi din persoanele care lucrează în abator și-ar dori să schimbe locul. Nu se resimte imediat, abia după primii 3 ani. Noi nu am lucrat în frig, eram pe ambalare. Dar sunt mulți care lucrează în frigorificele alea, unde se aduce marfa”, explică Adela.
Fluctuația de personal, foarte mare în abatoare
Fluctuația de personal e una dintre cele mai mare probleme în industria cărnii. Mulți angajați pleacă după câteva săptămâni sau luni, pentru că munca este foarte grea și condițiile foarte proaste, precizează Szabolcs Sepsi.
„Noi cunoaștem abatoare mari, unde lucrează cam 1.500 de oameni și au o fluctuație de personal de 1.000 de oameni pe an”, adaugă acesta.
„Pentru subcontractori nu era o problemă atât de mare, pentru că ei aveau politica asta: să aducă oamenii, să îi dea repede afară, să aducă alții”, spune consilierul.
Pentru abatoare însă, fluctuația de personal se va traduce într-o problemă de cost, de logistică, de birocrație. Le va fi mai greu să găsească muncitori noi. „De aceea, vor trebui să plătească salarii mai bune, ca să țină oamenii”.
Firmele de intermediere însă au rețele de recrutare foarte mari și interesul să aducă forță de muncă constant.
Rețeaua de exploatare a muncitorilor chiar de către intermediarii români
Ionuț* și soția lui au venit la muncă printr-un intermediar român, stabilit în Germania, care postase un anunț pe OLX. Acesta le-a promis un post la un abator, dar și cazare.
Condițiile de locuire erau cumplite. Intermediarul închiria mai multe case, pe care le subînchiria apoi celor pe care îi recruta din România.
Când am ajuns, mi-a dat o cameră doar cu un dulap, fără cearceaf pe pat, fără nimic. În perioadă de iarnă, în decembrie, stăteam cu soția, ne țineam unul în brațele altuia, că nu ne-am luat pătură, nu ne-am luat nimic la noi.
Muncitor român în Germania:
Timp de trei luni, nu le-a oferit niciun loc de muncă, însă le-a cerut bani pentru chirie. Așa că au fost forțați să se împrumute tot de la el.
„Când a venit primul salariu, ne-a luat toți banii pentru chirie”, spune Ionuț. A descoperit însă că el și soția lui nu erau excepții, ci făceau parte dintr-un sistem bine pus la punct de exploatare.
„El aduce oameni la muncă, dar nu îi bagă imediat la lucru. 2-3 luni îi ține pe cameră. Că trebuie acte, că trebuie Anmeldung (înregistrare, n.r.), că trebuie cont bancar, că trebuie nu știu ce. E spre binele lui, că el îți ia chiria pe perioada aia”, spune bărbatul.
Astfel, intermediarii puteau să adune o masă de oameni la dispoziția lor, pe care apoi să îi distribuie către abatoare, în funcție de cum evolua nevoia de personal. Totodată, muncitorii deveneau dependenți, cel puțin pentru o vreme, de intermediarul respectiv.
„Cu cazările tot intermediarul a rămas”
Mulți români care vin să muncească în abatoare stau în locuințe comune, închiriate de la firmele de intermediere, care au devenit actori importanți și pe piața imobiliară.
„După tot tam-tamul referitor la firmele intermediare, ne-a preluat firma-mamă. Ne vin fluturașii în plic, ok, dar tot cu 9,30 euro la oră, ca înainte. Iar cu cazările tot intermediarul a rămas, pentru că nu s-a săturat cât a tras pe noi”, spune un alt român care muncește în industria cărnii în Germania..
Sub reflectoarele puternice ale pandemiei, au ieșit la iveală condițiile din aceste locuințe: 4-5 oameni în camere cu paturi supraetajate, mizerie, mucegai, toalete comune.
„Majoritatea noilor veniți locuiesc în cazări comune cu ceilalți colegi, oferite de angajatori. Asta nu se va schimba în primă fază. Sper că o să fie controale mai bune și mai dese”, explică Szabolcs Sepsi, consilier în cadrul proiectului Faire Mobilität.
Abatoarele vor să construiască locuințe, spune și Daniela Reim, consilier din Oldenburg. „Tönnies a început deja. Locuințele care vor fi preluate (de la firmele intermediare – n.r.) vor fi controlate de ei, să respecte standardele de aici”.
Dar românul „se descurcă” în fața controalelor. Explică un alt muncitor cum:
„Când era control de la primărie, ne punea să aducem în living mese de biliard, de ping-pong. Autoritățile veneau, făceau poze, plecau. După ce plecau, în living așezam iar câte 7 paturi”.
Apartamentul de lângă râu
Și Cristi, muncitorul din Quakenbrück, a stat inițial într-o locuință a firmei subintermediare la care era angajat. „Nouă ne lua 230 euro de persoană, eram 4 în cameră”, povestește bărbatul.
Între timp, a plecat din cazarea firmei. Acum, el și prietena lui, Adela, stau în chirie într-un apartament cu două camere și cu o grădină mică, pentru care plătesc 600 de euro, cu tot cu utilități.
Adela îmi arată terasa lor. Pe un scaun doarme o pisică din cartier, care vine des în vizită. La doar câțiva metri de grădina lor e un râu.
E un loc mic, dar idilic, total diferit de imaginea locuințelor comune unde stau mulți muncitori din abatoare.
„Îi întrebam pe ceilalți colegi, de ce stați acolo? Scutim niște bani. Plătesc 230 euro, nu 500 euro pe apartament. Dar vă puteți lua o casă mai mulți. Nu, ei vor să scutească. Unde e scutitul banilor, nu știu”, explică Adela.
Tânăra povestește că mulți colegi se plângeau de cazare și de condițiile de muncă, în pauza de masă din cantină, dar nimeni nu avea curajul să spună ceva.
„Le era teamă că, dacă comentează, îi dă afară”, adaugă femeia.
Propaganda firmelor de intermediere
Toate aceste abuzuri din trecut îi fac pe oameni neîncrezători în schimbări.
În plus, firmele de intermediere au promovat luni bune mesajul că legea care elimină intermediarii nu va trece, că sistemul va rămâne același, explică Daniela Reim.
„Ce propagandă s-a făcut! Șefii de echipe și cei mari au spus peste tot că nu se va ajunge la această lege, că nu o să se interzică niciodată firmele intermediare, pentru că este foarte profitabil pentru abatoare”, adaugă activista.
Consilierul Szabolcs Sepsi spune că e încă prea devreme pentru a evalua noile condiții de muncă ale muncitorilor din abatoare. Crede că va fi nevoie de câteva luni ca să se vadă schimbările.
Între timp, oamenii așteaptă, cei mai mulți în aceleași condiții, să vadă schimbarea. Dar mai ales noii fluturași.