ComenteazăProtezele cu silicon au starnit si continua sa creeze controverse in randul oamenilor obisnuiti, dar chiar si in lumea medicala.
Prima temere a femeilor si a medicilor deopotriva a fost legata de cancerul de san. Astazi, dupa zeci de ani de experienta, s-a dovedit ca protezele de silicon nu sunt direct raspunzatoare de aceasta maladie. Pe de alta parte, chiar sunt folosite pe scara larga in lume, si chiar si la noi in tara, pentru reconstruirea sanului dupa amputatie.
In anii ‘90, in lumea medicala se lansa o alta ipoteza, cum ca protezele umplute cu gel de silicon ar declansa o serie de reactii antiimunitare, provocand boli sistemice, cum ar fi sclerodermia. Studierea fenomenului nu a dat un raspuns negativ clar, ci doar s-a presupus ca nu exista o relatie directa tip cauza-efect; rezultatele s-au cam contrazis in timp si s-au semnalat totusi cazuri rare de sclerodermie la femei unde exista “predispozitia”. Ca urmare, in 1995 s-a interzis fabricarea protezelor cu gel de silicon, deschizand cale libera protezelor umplute cu ser fiziologic.
Alte psihoze ale purtatoarelor de sani artificiali sunt legate de rezistenta peretilor; este adevarat ca pana in anii Â80 peretii erau mult mai subtiri si chiar s-au semnalat ruperi ale protezei sau veritabile “explozii”.
Intre timp, cercetatorii au mai ingrosat acesti pereti ce par a fi mai rezistenti. Ei au mai semnalat faptul ca subtierea sau “uzura” acestora e variabila de la o persoana la alta, fiind provocata de celulele macrofage ale organismului, recomandandu-se inlocuirea lor dupa 10-15 ani de “purtare”.
De altfel, dupa 10 ani se recomanda efectuarea de controale clinice periodice si ecografii, pentru depistarea unei eventuale leziuni a peretelui.
Multe cititoare mi-au scris intrebandu-ma ce se intampla in timpul sarcinii si alaptarii cu protezele mamare. Femeile cu proteze mamare pot alapta fara probleme. Vor aparea insa dureri in timpul sarcinii, cauzate de marirea de volum, dar daca proteza este situata sub muschiul pectoral, functionarea glandei nu este deloc influentata.
Implantarea
protezelor
Aceasta operatiune se efectueaza sub anestezie generala. Chirurgii au diverse cai de abordare si implantare a protezei: prin axila, periareolar, santul submamar sau transareolar.
Protezele pot fi plasate imediat in spatele glandei mamare sau in spatele muschiului pectoral, deci mult mai adanc. Aceasta ultima procedura este preferata din ce in ce mai mult de chirurgi, intrucat scade mult riscul formarii de aderente cicatriceale in jurul protezei, asigura un aspect mai natural si nu influenteaza alaptarea. Spitalizarea este scurta, in jur de doua zile, mai ales ca pieptul este totusi “sensibil” pe o perioada de trei pana la sapte zile.
Timp de doua luni multi medici recomanda acestor paciente sa evite sporturi care solicita mult musculatura pectorala sau chiar sa conduca o perioada de timp, din cauza centurii de siguranta sau a unei posibile loviri de volan, la franari bruste.
Femeile trebuie avertizate de medic in legatura cu riscurile implantarii protezelor mamare. Acestea sunt in primul rand cele ale anesteziei generale. “Se poate muri in timpul interventiei”, este primul lucru pe care il spun chirurgii esteticieni americani pacientelor care solicita aceasta interventie.
Apoi, pacienta trebuie sa stie ca interventia se poate solda uneori cu un esec, indiferent de experienta chirurgului. Cele mai frecvente esecuri si mari regrete sunt ptoza sau “caderea” sanului si formarea cicatricelor, mai ales a celor retractile mari, ce deformeaza sanul, obligand la o reinterventie.
Caderea sanului se intalneste mai des la pacienta ce solicita un san exagerat de mare fata de constitutia sa, situatie in care tegumentul cedeaza. Cat despre cicatricele mari ce se pot forma in jurul protezei, cercetatorii lucreaza asiduu la crearea unui perete dintr-un material biomimetic, ce va elimina aceasta reactie ce se semnaleaza mai ales in primul an de la instalarea protezei.