În România, ca în multe alte ţări, vinurile sunt împărţite pe trei categorii de calitate: Denumire de Origine Controlată (DOC), Vin cu indicaţie geografică şi Vin de masă. Atunci când cumpărăm o sticlă de vin îmbuteliat, e obligatoriu să găsim pe eticheta produsului aceste categorii. Dacă nu apar, înseamnă că ceea ce achiziţionăm nu e vin, ci o băutură alcoolică cu aromă de struguri. “Cele trei categorii atestă faptul că în sticlă se găseşte vin făcut doar din struguri, fără absolut nici un adaos de zahăr sau de apă”, ne-a explicat Dragoş Frumosu, preşedintele Federaţiei Sindicatelor din Industria Alimentară. Iată ce reprezintă fiecare categorie în parte:
- Vinurile DOC. Denumirea de Origine Controlată este cea mai calitativă categorie de vinuri, pe sticla cărora trebuie să apară neapărat holograma cu iniţialele Oficiului Naţional al Denumirilor de Origine pentru Vinuri şi alte Produse Vitivinicole (ONDOV). DOC atestă faptul că vinul respectiv este făcut din struguri dintr-o anumită zonă unde se respectă strict criteriile de calitate. De exemplu, dacă scrie “Vin de Dealu Mare” pe etichetă, înseamnă că strugurii sunt doar din acea regiune. Totodată, aceste licori nu trebuie să aibă o tărie mai mică de 12 grade.
- Indicaţie geografică. Aceste vinuri sunt făcute din struguri care provin dintr-o zonă viticolă atestată din punct de vedere calitativ. De exemplu, în România sunt recunoscute opt astfel de mari regiuni, iar “indicaţia geografică” de pe etichetă dovedeşte faptul că strugurii sunt dintr- o zonă atestată.
- Vin de masă. Dacă nu ne permitem un vin DOC sau cu Indicaţie geografică, putem cumpăra un Vin de masă. Trebuie însă să ştim că aceasta e ultima dintre cele trei categorii ale calităţii vinului, băutura fiind făcută din mai multe sortimente de struguri sau din cei mai “slabi”.
De exemplu, în- tr-o podgorie se aleg cei mai buni struguri şi se face vinul DOC, apoi cel cu Indicaţie geografică, iar ce rămâne, chiar dacă sunt mai multe sortimente, se amestecă (cupaje) şi se face Vinul de masă.