ComenteazăRegimul bunurilor între soţi
Bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soţi sunt bunuri comune deţinute în devălmăşie, adică fiecare soţ are un drept de proprietate asupra întregii mase de bunuri, fără ca vreunul să deţină o cotă-parte determinată.
Astfel, chiar dacă un soţ achiziţionează singur un bun, exclusiv din veniturile sale (şi veniturile sunt bunuri comune), chiar dacă documentele de achiziţionare sunt doar pe numele său (facturi, contracte), acel bun este şi rămâne, până la proba contrară, tot bun comun în proprietatea ambilor soţi.
La această regulă există şi excepţii, respectiv bunurile proprii ale unuia dintre soţi. Sunt proprii acele bunuri care, deşi sunt dobândite în timpul căsătoriei, sunt în proprietatea exclusivă a unuia dintre soţi, de exemplu: bunuri dobândite prin moştenire sau donaţie, bunuri destinate exercitării profesiei, drepturi de proprietate intelectuală, premii, recompense, indemnizaţii de asigurări.
Partajul
Regimul comunităţii poate înceta prin divorţ sau deces. În urma divorţului, foştii soţi pot cere partajarea bunurilor comune, caz în care se va stabili cota-parte ce revine fiecăruia, pornindu-se de la prezumţia că soţii au avut contribuţii egale, de 50% fiecare.
Excepţie: se poate proba că unul dintre soţi a avut o contribuţie majoritară: venituri, ajutor financiar de la părinţi etc.