Așa se nasc mogulii din sănătate. Medicii din secția lui Alexandru Checheriţă descriu atmosfera ”de teroare” din clinica falsului profesor

• Când medicii pleacă în străinătate unul dintre lucrurile pe care-l reclamă este blocajul carierei și tratamentul la care sunt supuși de profesori și șefi, așa numiții moguli din Sănătatea românească.
• 11 medici de la Spitalul ”Sf. Ioan” au reclamat comportamentul abuziv al profesorului Alexandru Checheriță la Ministerul Sănătății. De-aici a pornit ancheta corpului de control al MS, care arată cum Checheriţă a devenit în mod fraudulos medic primar şi şef al clinicii de nefrologie.
• După publicarea investigaţiei Libertatea, o parte din medicii care lucrează sau au lucrat în această secție au acceptat să vorbească, sub protecția anonimatului, despre rețeaua de frică și complicitățile toxice care i-au făcut să se simtă “terorizaţi” şi fără speranţă.
• Medicii spun că erau ameninţaţi cu înscenări de malpraxis sau luare de mită, dar şi cu intervenţia celor mai temuţi şefi din UMF, Universitatea care își trădează misiunea când devine element de șantaj de putere la adresa celor care ridică vocea împotriva abuzurilor din spitale.

În camera medicilor din Spitalul Sf. Ioan există un scaun directorial rezervat pentru ”domnul profesor”. 

Nimeni nu are voie să se așeze pe acest scaun în afara nefrologului Alexandru Checheriță. Numai că dimineața, ”la raportul de gardă el nu a venit niciodată, așa că scaunul a stat mereu gol”, povestesc mai mulţi medici din secţia de nefrologie a spitalului ”Sf. Ioan”.

Recomandări

Rufin Zamfir, expert în dezinformare rusească: „Este obligatoriu ca instituțiile competente să verifice dacă Rusia a interferat în procesul electoral din România”

Pe 18 octombrie 2019, profesorul Alexandru Checheriță s-a autosuspendat din activitatea clinică. ”Și-a luat șase luni sabatice”, spun colegii care au răsuflat ușurați, pentru că speră că domnia fricii şi a umilinţei este pe sfârşite. 

Plecarea ”în sabatic” a venit brusc, chiar în timp ce corpul de control al Ministerului Sănătății investiga acuzațiile aduse de colegii lui Checheriță referitoare la ”comportamentul de teroare” instituit de medicul de 36 de ani pe secție. 

”El este profesor, dar nu a ținut niciodată un curs cu studenți, niciodată. Îi punea pe asistenți, uneori îi lăsa chiar și pe rezidenți în locul lui”, povestește o colegă de-a lui Alexandru Checheriță, la rândul ei cadru didactic UMF. 

”Nu a venit niciodată la curs, sau la vreo lucrare practică”, confirmă şi un fost student medicinist, acum cardiolog, care l-a avut profesor de nefrologie pe Checheriță fără a-l fi cunoscut vreodată.

Şef peste toţi şi în toate era “domnul profesor”

Alexandru Checheriță este șeful clinicii de nefrologie al UMF. Între 2013 și 2015 a fost și șeful secţiei de nefrologie, deși, potrivit legii, nu avea vechimea necesară pentru a ocupa acest post. El abia devenise medic specialist în 2012. 

Recomandări

Mircea Geoană, când ocupa funcția de ministru de externe, l-a angajat pe Călin Georgescu drept consilier personal

Dar, potrivit unor surse din spital, de la Senatul Universităţii a venit indicația ca el, la vremea aceea şef de lucrări, să ocupe poziția de șef de secție.

Apoi interimatul în șefia secției l-a preluat o altă doctoriță,  medicul Ileana Văcăroiu. În fapt însă, șeful peste toţi şi în toate a rămas ”domnul profesor” -grație în special faptului că ocupa cea mai înaltă treaptă din ierarhia UMF, iar de UMF depindeau majoritatea: de la rezidenți la ceilalți medici care erau asistenți universitari, șefi de lucrări sau conferențiari. 

“Fără acordul lui nu se mişca nimic în secţie. El decidea şi dacă poţi aduce un tort de ziua ta, şi dacă eşti liber în weekend” -medic de la “Sf. Ioan”

Checheriţă nu domnea singur peste regatul de la nefrologie. Avea toată susţinerea a doi colegi UMF-işti: conferenţiarul Andrei Niculae, care a obţinut tot fraudulos certificatul de medic primar înainte să facă vechimea în specialitate, şi şef lucrări dr. Ileana Peride. 

De multe ori, ei erau cei puşi să facă “treburile murdare” şi să se asigure că indicaţiile lui Checheriţă sunt îndeplinite, povestesc ceilalţi medici de pe secţie. 

Recomandări

Mulțumim, Klaus! Aroganța, lăcomia și servilismul au produs, în mod uimitor, speranță

Checheriță decidea când și câte gărzi face fiecare medic, cui le dă pe cele mai bine plătite, dar şi unde merg rezidenții în stagiile de pregătire, la ce congrese le dă voie colegilor săi să meargă. 

Tot el hotăra zilnic la ce oră îi lăsa să plece acasă: la încheierea programului sau la o oră, două, trei după ce-și terminaseră treaba, povestesc medicii.

”Ne spunea în față: eu sunt șeful, voi sunteți niște nimeni. Când vă trimit eu condica, puteți pleca”, spune doctorița, care este și cadru didactic UMF. 

”Nu îndrăzneam să plecăm, ne spunea că ne taie ziua”, confirmă și colega ei. “Dacă îndrăzneai să spui ceva, îţi explica: aşa e şi la Floreasca, la unchiul meu, Lascăr”. 

Rezidenţi goniţi de pe secţie, fiindcă simţeau că nu învaţă nimic

”Ca să semnezi condica, așteptai să dea el semnalul. Condica era ținută sub cheie și uneori stăteam câte trei ore degeaba, așteptând, timp în care am fi putut fi acasă să învăţăm”, povestește un fost rezident la nefrologie. 

Tânărul a rezistat timp de 4 luni în această clinică, după care a decis să-și schimbe specialitatea. 

”Puteam să aleg una din specialitățile mai deficitare, unde nu erau destui rezidenți și am preferat să fac așa. Dacă doar aș schimba spitalul, risc să mă întâlnesc din nou cu el, când dau examenul”, mai spune rezidentul, pentru care nefrologia fusese o veritabilă pasiune.

 ”De când mi-am luat specialitatea în nefrologie și am știut la ce spital voi ajunge, mi-au zis oamenii din jurul meu: aoleu! Secția avea o reputație de teroare printre noi, dar îmi doream foarte mult să fac nefrologie, așa că am încercat.”

L-a deranjat însă controlul excesiv și arbitrar pe care Checheriță îl practica pe secție. Își amintește cum Checheriță insista să fie salutat după un ritual strict: 

”Bună ziua, domnule profesor! Și să te uiți direct în ochii lui. Altfel era scandal. O colegă i-a spus doar bună ziua, așa că el și mâna lui dreaptă, Ileana Peride au certat-o aşa rău că au făcut-o să plângă, îi tot spunea că e needucată…”.

”Și te bloca din a învăța. Nu ne permitea nouă, rezidenților, să mergem la vizite cu medicii mari, nu ne lăsa să mergem la alte congrese decât cele organizate de ei trei și asociația lor, unde, desigur, plăteam taxa. Şi ne obliga să facem câte patru, cinci gărzi neplătite”, spune fostul rezident în nefrologie. 

Potrivit lui, alți trei colegi de-ai săi și-au schimbat specialitatea, la fel ca el, ca să scape din atmosfera toxică din secția de nefrologie. 

“Pe uşa mea scrie profesor, aşteptaţi!”

Rezidenţilor nu li se permitea nici să participe la raportul de gardă. Una dintre doctoriţele cu care am vorbit spune că această situaţie este absolut excepţională: “De 30 de ani de când sunt medic, absolut la toate spitalele şi oricare erau şefii, rezidenţii participau la raportul de gardă. Nici nu-mi puneam problema să fie altfel”. 

Tot ea spunea că a fost umilită de mai multe ori când a încercat să comunice cu el: “Te punea să stai şi câte 2 zile la uşa cabinetului, să-l aştepţi. Îi plăcea să spună: pe uşa mea scrie profesor, aşteptaţi!”

“Îl sun pe unchiuleţu”

Am întrebat medicii care ne-au vorbit, sub protecţia anonimatului, cum au acceptat ani la rândul ceea ce astăzi numesc “comportament de teroare”. Am primit acelaşi răspuns: “De frică”. 

Frică de ce?

“Într-un fel sau altul toţi eram legaţi de UMF. Şi rezidenţii care vor da examenul de specialitate cu el, şi noi, care lucrăm la universitate”, a spus medicul care este şi cadru didactic. 

“El ne-a spus de mai multe ori că profesorul Lascăr (n.r.: Ioan Lascăr, unul dintre greii medicinii româneşti) este unchiul lui. Spunea: am relaţii peste tot, sună unchiuleţu. Şi când am cerut ajutorul mai dus, în UMF, ni s-a spus exact acelaşi lucru”, a adăugat ea.

“În plus, te ameninţa mereu: vă fac imediat malpraxis, vă bag foi la dosar, imediat vă bag mită, scap eu de voi”, povesteşte un alt medic de pe secţie. 

“Nu am nicio legătură cu ascensiunea lui profesională, nu am fost în comisiile lui de examen, nu l-am susţinut în niciun fel”, neagă profesorul Lascăr implicarea sa.

 “Nu sunt unchiul lui, suntem rude îndepărtate. Aşa, orice om de pe stradă, care mă vede la televizor, se poate lăuda că aş fi eu unchiul lui” -prof. dr. Ioan Lascăr

“Nu a avut niciodată bolnavi în îngrijire”

Cei 11 medici care semnează plângerea către Ministerul Sănătăţii spun că “Alexandru Checheriţă nu a avut niciodată bolnavi în îngrijire”, deşi acesta avea integrare clinică şi program de 4 ore pe zi pe secţia de nefrologie şi dializă. 

 ”Nici nu avea pacienți. De multe ori nici nu venea la spital, toți pacienții care apar pe numele lui sunt de fapt tratați de alt medic”, explică unul din semnatarii sesizării către MS.

Conform petiţiei grupului de medici: “şi-a însuşit în mod abuziv foile de observaţie a unor pacienţi îngrijiţi de alţi medici. Drept dovadă, se poate verifica că evoluţia zilnică şi medicaţia acestor pacienţi este semnată şi parafată de alt medic curant, aceşti pacienţi pot declara că nu l-au văzut niciodată pe domnul profesor şi nu au fost trataţi de acesta”.

Ancheta corpului de control al MS vizavi de această acuzaţie nu a dat însă rezultate concludente, pentru că inspectorii MS nu au avut acces la datele CASMB. 

Cei de la minister au constatat însă o serie de neconcordanţe în documentele verificate: în diferite documente ale aceluiaşi pacient, pentru aceeaşi internare apăreau diferiţi medici curanţi.

Medicii au semnat şi o petiţie pe care au trimis-o către rectoratul Universităţii de Medicină şi Farmacie, în care cer universităţii să ţină cont de raportul Ministerului Sănătăţii care atestă falsul comis de Checheriţă în avansarea sa profesională. 

Aceştia scriu:

“În ceea ce priveşte activitatea de asistenţă medicală, Dl Dr Checheriţă nu a participat niciodată la un raport de gardă al medicilor, nu a efectuat ca titular o gardă niciodată în clinica noastră şi nici nu a organizat sau participat la vizita mare în saloane atunci când a ocupat funcţia de şef de secţie. În toată perioada funcţionării cu normă clinică în secţia noastră, nu a avut nicio activitate la patul bolnavului”. 

Constrânşi să dea 2% din impozitul pe profit către asociaţia unuia dintre profesorii pe fals

Lui Checheriță îi plăcea să-și extindă influența asupra colegilor săi și în afara spitalului. ”El, prin Ileana Peride, a interzis întregii secții să participe la zilele spitalului…”, spune nefroloaga care predă și la UMF.

Checheriţă, Peride şi Niculae le-ar fi mai impus colegilor inclusiv să direcţioneze 2% din impozitul pe profit către Asociaţia de Nefrologie, Dializă şi Acces Vascular, condusă de conf. dr. Andrei Niculae. 

“Ne-au strâns pe toţi şi ne-au împărţit formulare de 2% completate deja cu datele asociaţiei lor. Şi au spus: trebuie să semnaţi. Nu dacă vreţi, ci trebuie! O colegă a spus că deja a dat 2% în altă parte, iar atunci dr. Peride i-a spus: să nu se mai întâmple!”, povesteşte fostul rezident din secţia de nefrologie. Informaţia este confirmată de alţi doi medici din spital.

“Nu-mi plac bolnavii, bolnavii put”

Corpul de control nu a putut trage concluzii clare potrivit “comportamentul de teroare” al lui Alexandru Checheriţă, reclamat de colegi. 

În raportul direcţiei de control şi integritate, scrie că “există opinii divergente cu privire la comportamentul de teroare instituit de domnul prof. Dr. Checheriţă Ionel Alexandru” şi că există un alt grup de 10 medici care aduc dezminţiri în acest sens, “dar nu aduc lămuriri  cu privire la neîndeplinirea unor sarcini de serviciu”. 

“Lui Checheriţă i-au luat partea conferenţiarul Andrei Niculae, dr. Peride şi o parte din rezidenţi, care nu-i pot ieşi din vorbă”, explică una dintre sursele Libertatea.

Libertatea a încercat, şi de această dată, să îl contacteze pe Alexandru Checheriţă, pentru a obţine şi punctul său de vedere, însă nu am obţinut un răspuns din partea sa. 

Prin spitalul “Sf. Ioan” mai umblă o anecdotă cu profesorul Alexandru Checheriţă, de pe vremea când acesta era rezident. 

“Şi din rezidenţiat lipsea, dar când venea, se ferea de bolnavi. Odată asistentul i-a pus sonda în mână, să lucreze, iar el a refuzat, a spus că lui nu îi plac bolnavii. Că bolnavii  put. Atunci asistentul universitar, care ulterior i-a devenit subordonat în secţie, l-a întrebat: dar tu ce o să faci când vei fi medic? Şi el a spus: vreau să vă fiu şef, să vă fac eu programul”. 

Plângerea celor 11 medici la Ministerul Sănătății (numele semnatarilor au fost acoperite, pentru a le proteja identitatea):

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro