ComenteazăBătăliile purtate de domnitori precum Ștefan cel Mare, Vlad Țepeș și Mihai Viteazul, dar și domnia lui Alexandru Ioan Cuza s-au numărat printre faptele istorice despre care elevii au avut de scris la a doua probă a Bacalaureatului, care a avut loc astăzi. O prezentare succintă, însă, nu le aduce punctajul maxim, pentru că detaliile fac, de fapt, diferența, spune Elena Năstăsoiu, profesoară de istorie la Colegiul Național „B.P.Hasdeu” din Buzău.
„Trebuia doar să fii atent”
Examenul la istorie a cuprins trei subiecte cu mai multe puncte. „Subiectele au fost accesibile și abordabile pentru orice elev care s-a străduit să învețe anul acesta la istorie. Nota 7 se ia lejer”, mai spune profesoara. „Trebuia doar să fii atent”.
Asta pentru că la primele două subiecte elevilor li se cerea să rezolve punctele pe baza informațiilor din textele date, și anume: „Epoca postbelică: o istorie a Europei de după 1945” de T. Judt, „Drumul spre iad. Europa, 1914-1949”, de I. Kershaw și „Marea istorie ilustrată a României și a Republicii Moldova” de Ioan Aurel Pop și I. Bolovan.
„La primul subiect o mică problemă ar fi putut să intervină la ultima cerință, unde se cerea menționarea unei asemănări între două practici politice totalitare din perioada național-comunismului. Înseamnă că trebuiau să abordeze doar a doua etapă a regimului comunist, nu și pe prima, stalinismul. Ar fi fost o mică problemă de atenție cronologică”, explică cadrul didactic.
Elevilor li s-a cerut, de asemenea, să prezinte o relație cauză-efect. „De obicei, elevii fără prea multă experiență de lucru inversează rolul celor două informații. În loc de cauză spun că e efect și în loc de efect, spun că e cauză. Deși în texte sunt conectori care te ajută: pentru că, deoarece, astfel, ca urmare. Le-am explicat elevilor mei: ce este după «pentru că» reprezintă cauza”.
Ce dificultăți ar fi putut să apară la al doilea subiect
„Ultima cerință nu mai este pe marginea sursei. Copiii trebuiau să caute răspunsurile în informațiile pe care le posedă, să dea detalii despre un conflict militar din secolele XV-XVI. Din nou, atenția lor trebuia să fie cronologică și să aleagă o bătălie desfășurată fie în secolul XV, fie în XVI. Să se gândească fie la Ștefan cel Mare, fie la Vlad Țepeș, fie la Mihai Viteazul”, precizează profesoara Elena Năstăsoiu.
Iar la punctul 6 ar fi putut să prezinte unul dintre aceste conflicte militare din aceleași secole: Lupta de la Vaslui sau de la Războieni, purtate de Ștefan cel Mare, lupta de la Târgoviște a lui Vlad Țepeș sau lupta de la Călugăreni dusă de Mihai Viteazul.
Despre subiectul al treilea: „Ne așteptam”
Statul român modern și relațiile internaționale ale României în secolele XIX-XX se numără printre subiectele care pică des la Bacalaureat. Prin urmare, nu a fost o surpriză, spune și profesoara. „Se insistă foarte mult pe parcursul anului”, precizează Elena Năstăsoiu.
Aici, Alexandru Ioan Cuza era personajul-cheie. „La prima cerință copiii trebuiau să vorbească despre dubla alegere a lui Cuza, dar neapărat să adauge și două aspecte ale acestui fapt – crearea statului român modern, că se realizează prin politica faptului împlinit, punând Europa în fața unui act deja realizat asupra căruia Europa nu mai avea ce să facă”.
În ce privește următorul punct, și anume cele două măsuri adoptate de statul român în plan intern, între 1862-1870, răspunsurile corecte ar fi fost oricare dintre următoarele reforme ale lui Cuza: reforma agrară, reforma învățământului, legea organizării armatei, secularizarea averilor mănăstirești.
Profesoara subliniază importanța ultimei cerințe. „Era punctul forte al eseului, cel de prezentare. Copilul trebuia să enunțe fapta prin care România se implică în criza orientală: participarea la războiul din 1877-1878 și să dea detalii. De obicei elevii pierd puncte când trebuie să dea detalii”.
La ultimul punct, absolvenții de liceu au avut de exprimat opinia cu privire la implicarea României în relațiile internaționale, la începutul secolului XX. Ce ar fi putut nota? „Că România a avut o politică externă activă, că a căutat atingerea obiectivelor naționale. Trebuie să vină și cu un exemplu care să susțină opinia lor – participarea la al doilea Război Balcanic sau la Primul Război Mondial, dar și aici detaliat”, mai spune profesoara.
Deși era opinia lor, era necesar să o argumenteze cât mai bine. „Tocmai ca elevul să demonstreze că a înțeles semnificația unor fapte istorice. Mizăm că în anii de școală copilul reușește să-și argumenteze opiniile vizavi de faptele istorice”.