ComenteazăÎn anul 1889, Congresul Internaționalei Socialiste a decretat ziua de 1 Mai ca Ziua Internațională a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, ziua fiind comemorată prin manifestații muncitorești. Cu timpul, 1 mai a devenit sărbătoarea mișcărilor muncitorești în majoritatea țărilor lumii.
În România această zi a fost sărbătorită pentru prima dată de către mișcarea socialistă în 1890. În perioada regimului comunist, de 1 Mai autoritățile organizau manifestații propagandistice uriașe. Coloane de oameni, în ținute de sărbătoare, scandau lozinci și purtau pancarte cu mesaje elogioase la adresa partidului. După 1990, importanța propagandistică a zilei a fost minimalizată, dar oamenii se bucură de acest eveniment, sărbătorindu-l în aer liber, la iarbă verde, la mare ori la munte.
În vremurile comuniste, de 1 Mai aveau loc parade la care participau muncitori, pionieri şi şoimi ai patriei care scandau lozinci de preamărire şi înălţau pancarte elogioase. Totul se făcea, la acea vreme, în numele poporului român și al lui Nicolae Ceaușescu, în fața căruia se strângeau de la copii la adulți și de la muncitori la intelectuali pentru defilări grandioase. 1 Mai era motiv de propagandă și manifestații uriașe în care erau ridicate în slăvi realizările Partidului Comunist Român și ale tovarășului Nicolae Ceaușescu, de al cărui ultim discurs s-au împlinit 28 de ani, și ale tovarășei Elena Ceaușescu.
După decembrie 1989, Ziua Muncii nu a mai fost sărbătorită prin festivităţi de masă, ci a fost marcată prin evenimente sociale, în aer liber.
Peste 80 de țări sărbătoresc Ziua Muncii pe 1 Mai.
De 1 Mai, Nadia Comăneci defila pe care alegorice
În timpul regimului comunist, zilele de 1 Mai erau marcate cu defilări grandioase organizate, în Bucureşti,în apropiere de statuia Aviatorilor, unde era amplasată o tribună oficială în care se aflau Nicolae şi Elena Ceauşescu, dar şi alte persoane cu funcţii importante în defunctul Partid Comunist Român.
Printre cei care aveau obligaţia să treacă prin faţa tribunei oficiale se aflau şi sportivii de performanţă. Nadia Comăneci, care la vremea respectivă era doar un copil, a povestit cum erau acele momente.
”De regulă, sportivii erau urcaţi pe care alegorice. Când ajungeam în faţa tribunei oficiale schiţam doar câteva gesturi de gimnastică, pentru că locul era foarte mic şi nu puteai face mare lucru. Apoi, la finalul defilării mergeam dinn nou în cantonament, unde ne continuam pregătirea”, a povestit Nadia Comăneci.
Dacă Nadia a prins astfel de defilări în Bucureşti, Ilie Năstase ”le-a sărit”, deoarece se afla în străinătate. ”Nu-mi aduc aminte să fi defilat vreodată de 1 Mai. Eram plecat în străinătate, la turnee”, a declarat Nasty.
1 Mai – Sărbătoarea de Armindeni. Tradiții populare românești, de “ziua pelinului” sau “ziua bețivilor”