Termenul de acatist are în terminologia liturgică două sensuri: fie cel de slujbă închinată persoanelor Sfintei Treimi, Maicii Domnului sau anumitor sfinţi, şi care se săvârşeşte în diferite zile din cursul unui an liturgic; fie cel de înscris, în care credincioşii trec numele care doresc să fie pomenite în cadrul acestor slujbe. Unii trec și diverse trebuinţe, nevoi şi necazuri pentru a căror împlinire se roagă. În acatist se trec numai numele celor vii, pentru că de regulă la aceste slujbe se fac mijlociri numai pentru cei în viaţă. Acatistele se pot da şi pentru perioade mai mari de timp: 40 de zile, trei luni, şase luni, un an, pentru a fi pomenite permanent de către slujitorii bisericii.
Pomelnic
În cadrul Sfintei Liturghii, lista celor pe care dorim să îi pomenim va cuprinde atât numele celor vii cât și ale celor adormiți (morți). În acest caz avem de-a face cu un pomelnic, adică o înşiruire a numelor ce urmează a fi pomenite. Această practică este foarte veche. La începuturile creștinismului aceste nume se scriau pe un obiect care se plia în două, dând naştere la ceea ce numim diptice, noţiune care apare încă din secolul al IV-lea. Într-un fel această modalitate de a prezenta numele celor vii şi morţi la Liturghie se păstrează şi astăzi, credincioşii împărţind coala de hârtie în două şi scriind, de regulă, pe cei vii în stânga, iar pe cei morţi în dreapta, punând titluri celor două coloane, respectiv: ,,vii” şi „adormiţi”. Unii prezintă aceste liste cu vii şi morţi şi separat. Pentru a nu se face confuzie, se poate înscrie semnul crucii pe pomelnicele pentru morţi. Şi acestea pot fi date pe termen lung.
Care este ordinea celor vii?
Se trece numele preotului care ne-a botezat, al celui care ne-a cununat (dacă aceștia nu mai trăiesc, trecem numele în partea dreaptă, la cei adormiţi), şi numele preotului duhovnic (de exemplu: pr. Vasile). Continuăm cu numele părinţilor, naşilor, copiilor, al celor care ne-au făcut bine şi al celor care ne-au făcut rău, şi la sfârşit trecem şi prenumele nostru.
Dar pentru cei adormiți
La rubrica celor adormiți, din partea dreaptă a pomelnicului, începem cu cei adormiţi din clerul bisericesc (pe care i-am cunoscut, spre exemplu: Cleopa arhimandritul) şi continuăm cu toţi cei adormiţi din neamul nostru. Nu se trec observații de tipul: ”mort fără lumânare, nespovedit, neîmpărtăşit”. De asemenea, nu trebuie scris în dreptul numelor nici: „pomenit de şase săptămâni, pomenit de un an, pomenit de şapte ani“. În nici una din situațiile acestea nu există rugăciuni speciale.
Pe pomelnic se pot scrie doar numelele celor adormiți când urmează să fie pomenite la slujbele speciale pentru cei răposaţi şi în special la parastase. Când o asemenea listă se dă preotului pentru a fi pomenită timp de 40 de zile, sau mai precis la 40 de Liturghii, ea se cheamă sărindar, de la un cuvânt neogrec care înseamnă un grup de 40. În slavonă se numeşte soroc.
Bine de știut
Ce nume trecem pe aceste pomeniri? Prenumele celor vii sau adormiți, așa cum sunt ele de la botez. Nu se trec și numele de familie și nici anumite porecle sau diminutive.
De asemenea, pe acastist nu ar trebui trecute și anumite nevoi sau dorințe, fiindcă Dumnezeu știe de ce are nevoie fiecare.
Nu se trec pe acatiste decât cei botezați în credința ortodoxă, cei cununați religios, nu cei care trăiesc în păcat. Nu se trec cei care s-au sinucis (aceștia nu vor fi iertați în veac), sau copiii avortați.