Ligamentul încrucișat anterior (LIA) este unul dintre ligamentele care asigură stabilitatea genunchiului, se găsește în spațiul dintre cei doi condili femurali. Împreună cu ligamentul încrucișat posterior formează un X, de acolo poartă și numele de ligament încrucișat.

Acesta asigură stabilitatea în plan sagital și rotațional, controlează mișcarea genunchiului și îi oferă protecție împotriva mișcărilor atipice. 

Ruptura de ligament încrucișat anterior apare atunci când facem o mișcare greșită, de rotație, a genunchiului. Ligamentul este suprasolicitat, întins prea mult, depășește forța pe care o rezistă și se rupe. Se aude o trosnitură, dar nu se umflă imediat, ci în 24 de ore.

Pacientul spune că simte că îi „fuge” genunchiul

După ruptura de ligament încrucișat anterior, genunchiul se umflă, iar pacientul simte durere, sensibilitate la nivelul întregii articulații, disconfort în timpul deplasării și imposibilitatea de a executa complet flexia și extensia genunchiului. Când se prezintă la medic, pacientul spune că simte că îi „fuge” genunchiul.

O greșeală des întâlnită este neglijența pacientului pentru tratament după ameliorarea simptomelor, în general în 4-6 săptămâni de la producerea leziunii. Pacientul se simte mai bine și nu se mai prezintă la medic pentru tratament, însă acest dezechilibru creat duce la catastrofe adevărate ale genunchiului în timp, deoarece mișcăm genunchiul de sute de ori pe zi.

Tratamentul rupturii de ligament încrucișat anterior

Tratamentul unei leziuni de ligament încrucișat anterior variază în funcție de nevoile individuale ale pacienților. De exemplu, atleții tineri care practică diverse sporturi, și persoanele active vor avea cel mai probabil nevoie de intervenția chirurgicală pentru a-și putea relua cu succes activitatea sportivă, a notat doctorortoped.ro.

Tratament nechirurgical

Un LIA rupt nu se va vindeca niciodată fără intervenție chirurgicală. Tratamentul nechirurgical poate fi eficient pentru persoanele în vârstă și sedentare. Dacă stabilitatea generală a genunchiului este nealterată, doctorul ortoped poate recomanda alternative mai simple, ne-chirurgicale, cum ar fi:

  1. Purtarea unei orteze. Pentru a proteja genunchiul de instabilitate. De asemenea, pentru a-și proteja genunchiul, este posibil ca pacienților să li se recomande utilizarea cârjelor pentru a evita plasarea greutății pe piciorul afectat.
  2. Kinetoterapie. Pe măsură ce inflamația se reduce, poate fi demarat un program de recuperare atent gândit, care include exerciții specifice menite să asigure reluarea funcției genunchiului și fortificarea musculaturii piciorului.

Tratament chirurgical

Reconstrucția ligamentului. Majoritatea leziunilor LIA nu pot fi suturate (cusute) la loc. Pentru repararea pe cale chirurgicală a LIA și recuperarea stabilității genunchiului, ligamentul trebuie reconstruit. Chirurgul ordoped va înlocui ligamentul rupt cu o grefă de țesut.

Grefele pot fi obținute din mai multe surse. Adesea, ele sunt prelevate din tendonul patelar, care se află poziționat între rotulă și tibie. Tendoanele mușchilor ischio-gambieri care se află în partea posterioară a coapsei constituie o sursă obișnuită de grefă.

Alteori se utilizează tendonul mușchiului cvadriceps, care se află între rotulă și coapsă. De asemenea, pot fi utilizate și alogrefele (grefele prelevate de la cadavre).

Deoarece recuperarea după intervenția chirugicală necesită timp, este posibil ca atletul să nu-și poată relua activitatea sportivă mai devreme de 6 luni sau chiar mai mult de la intervenție.

Citește și:

Dramă pentru România: Cristina Neagu a primit un diagnostic îngrozitor, după accidentarea din meciul cu Ungaria! Sezon încheiat pentru cea mai bună handbalistă a României!

Urmărește-ne pe Google News