Articolul se numește „Europa poate transforma Moldova într-o mare putere gazieră” și acuză din start Occidentul că are o „luptă programatică cu logica” în căutarea unor „uși la o realitate alternativă”.

Acesta pornește de la adoptarea în data de 7 aprilie de către Parlamentul European a unei rezoluții care cere oprirea tuturor achizițiilor de petrol și gaze din Rusia.

Însă autorul spune că, deși nu este obligatorie, „având în vedere retorica Bruxelles-ului și dorința sa maniacală de a pedepsi Rusia chiar și cu costul omorârii propriei economii, orice poate fi așteptat de la oficialii europeni”.

Apelurile de a strangula „țara ca o benzinărie” au fost auzite încă din primele zile ale războiului, pe care Rusia îl numește „operațiune militară specială”.

Comisia Europeană vrea reducerea cu două treimi a importurilor

Primul discurs care a menționat acest lucru este cel al Ursulei von der Leyen, președinta Comisiei Europen, în data de 8 martie.

Aceasta a identificat atunci ținta de reducere cu 67% a importurilor de gaze rusești.

Ria Novosti scrie că rămâne un mister de unde vine acest număr, însă va folosi statisticile oficiale care ar trebui să fie cunoscute de către liderii europeni.

Dependența de gazele rusești

Autorul prezintă țările europene în funcție de dependența lor de gazele ruse.

Pe primele locuri sunt Moldova, Bosnia&Herțegovina și Macedonia de Nord, dependente în proporție de 100% de Gazprom. Acestea sunt urmate de Letonia și Finlanda (93-94%), iar mai departe de Estonia și Bulgaria, cu 77-79%.

În continuare apar Slovacia, Croația, Cehia și Austria unde „ponderea gazului rusesc în fericirea lor zilnică” variază între 64% și 70%.

Germania, Italia și Lituania urmează, cu jumătate din balanța lor energetică, în vreme ce Polonia, Ungaria și Slovenia au o dependență de 40%.

În termeni absoluți, Germania cumpără însă cel mai mult gaz rusesc, mult mai mult decât Moldova, notează articolul.

Care ar fi necesarul de gaze

Mai departe, autorul calculează de unde ar putea UE să obțină gaze, astfel încât să fie îndeplinită ținta anunțată de șefa Comisiei.

Conform Eurostat, Rusia a livrat Europei 155 de miliarde de metri cubi în 2021, ceea ce înseamnă că 67% înseamnă 103,8 miliarde, volum pentru care Bruxelles-ul trebuie să găsească alternative.

Iar lista acesta nu este secretă, notează agenția.

Norvegia, principala speranță

Principalele speranțe sunt legate de Norvegia, care livrează UE 16% din gazele necesare. Autoritățile europene au început să exploreze ideea și au rugat norvegienii să crească producția cât pot de mult.

Equinor, principala companie de petrol și gaze a Norvegiei, a anunțat că este gata să crească producția, dar doar cu 1,5 miliarde de metri cubi.

Azerbaidjan

Autorul continuă: după ce a primit un astfel de răspuns „inspirațional”, Kadri Simson – comisarul european pe Energie – a mers la Baku, în Azerbaidjan. Azerii au o conductă, numită TANAP, cu o capacitate de 16 miliarde de metri cubi, dar care nu operează acum la capacitatea maximă.

Aceasta operează la 14 miliarde, însă autorul notează că Simsom a obținut o „victorie strategică”, iar părțile au agreat pomparea suplimentară a încă două miliarde de metri cubi.

Algeria

Mai există alte trei conducte care ajung în Europa dinspre sud, mai exact din Algeria. Doua merg spre Spania, una spre Italia.

Problema este că cele ce merg spre Spania trec prin Maroc, stat cu care Algeria are dispute teritoriale, conform articolului. În această dispută, Spania a luat partea Marocului, iar mai departe Algeria și-a retras ambasadorul și apoi a oprit livrările de gaze. Astfel, furnizarea de gaze a scăzut deodată cu 11 miliarde de metri cubi.

Gaze lichefiate

Gazele naturale lichefiate (LGN) rămân o opțiune, însă autorul spune că LGN-ul este văzut drept un magician care trebuie să treacă oceanul și să facă un miracol.

Conform Eurostat, capacitatea totală a terminalelor europene, inclusiv cele din Marea Britanie, este de 253 miliarde de metri cubi. „Pare mult și destul, dar diavolul, ca de obicei, stă în detalii”, notează Ria Novosti.

O capacitate de 36 de miliarde este în porturile din Turcia, care nu a impus sancțiuni Rusiei și este principalul hub sudic de gaze.

Marea Britanie are altă capacitate de 48 de miliarde de metri cubi, însp prețurile la utilități cresc. O conductă ce leagă Belgia de Marea Britanie poate fi utilizată invers, iar aceasta are o capacitate de 6 miliarde de metri cubi.

Portugalia are și ea două terminale de LNG, cu o capacitate 7,7 miliarde, iar Spania are șapte porturi cu facilități de regazificare ce pot converti 68 de miliarde de metri cubi.

Acestea nu stau goale, ci funcționează la anumite capacități. Conform articolului, o capacitate de 25,6 miliarde de metri cubi nu este utilizată, cu tot cu cele 6 miliarde din Marea Britanie.

Fără ele, doar 19 miliarde de metri cubi ar fi disponibili.

„Basme” cu gaze lichefiate

„Iar acum să închidem ochii și să ne imaginăm că există basme și să calculăm cifrele de mai sus”, continuă articolul.

Astfel, în condiții ideale, Europa tot mai are nevoie de cel puțin 75 de miliarde de metri cubi pentru a-și menține industria și standardul uzual de viață al populației.

Agenția scrie că producția anuală de gaz lichefiat a SUA este de 73 de miliarde de metri cubi, iar vânzările sunt deja programate pe ani buni. Conform articolului, China a semnat un acord pentru a primi gaze lichefiate timp de 15 ani, iar acest lucru este ignorat.

Embargoul asupra cărbunelui, doar din august

Articolul menționează că nu există totuși „o nebunie totală” la Bruxelles, deoarece embargoul asupra cărbunelui nu se va aplica până în august.

La finalul anului 2020, producția de cărbune a SUA a crescut cu 10%, adică 40 de milioane de tone, iar în acest an este promisă o creștere similară.

Însă principalul investitor în cărbunele american este China, unde cărbunele este exportat. Australia a atins capacitatea maximă în porturile sale, iar Indonezia a repornit exporturile doar parțial.

Ironii la adresa UE

Ria Novosti scrie să nu fim însă pesimiști și să admitem că Europa chiar are o șansă reală de a abandona gazul rusesc.

„Este cunoscut că Moldova, Slovacia și Ungaria sunt gata să înceapă plata gazelor în ruble. Cu alte cuvinte, rezerve aproape nelimitate de hidrocarburi pot fi foarte bine descoperite la marginea de est a Europei mâine, iar Bruxelles-ul va fi gata să cumpere gaz în Budapesta, Bratislava sau Chișinău. Iscusit plan, o să agreați”, se încheie articolul.

 
 

Urmărește-ne pe Google News