1 comentariuUranus este a șaptea planetă de la Soare. Numele său este o referință la zeul grec al cerului, Uranus, care, conform mitologiei grecești, a fost bunicul lui Zeus (Jupiter) și tatăl lui Cronos (Saturn). Este a treia planetă ca mărime și a patra ca masivitate din Sistemul Solar.
„Înțelegerea noastră despre sistemul Uranus ar putea fi mai limitată decât credeam anterior”, au scris autorii.
Uranus a fost vizitată o singură dată. Restul informațiilor provin de la Telescopul Spațial Hubble și alte câteva telescoape. Voyager 2 a parcurs distanța până la planetă în nouă ani. A colectat majoritatea datelor despre planeta misterioasă, inclusiv inelele și lunile sale, în doar șase ore.
Rezultatele acelei vizite din 1986 au indicat că magnetosfera lui Uranus – câmpul magnetic protector care înconjoară planetele, inclusiv Pământul – era unică. Părea să fie puternic asimetrică, cu centuri de radiații surprinzător de intense, deși părea să lipsească plasma, particule ionizate energetice comune în magnetosferele altor planete.
Magnetosfera puternică a Pământului este esențială pentru locuibilitatea planetei noastre, protejând-o de radiațiile solare și vânturile solare.
Autorii studiului spun că nava spațială NASA a trecut pe lângă Uranus imediat după un eveniment intens de vânt solar care a comprimat magnetosfera sa, golind-o de plasmă și lăsând-o cu „centuri de radiații electronice extrem de excitate”.
Autorii sugerează că, dacă Voyager 2 ar fi vizitat Uranus cu doar o săptămână înainte, nava spațială ar fi întâlnit o magnetosferă similară cu cele ale celorlalți giganți din sistemul nostru solar — Jupiter, Saturn și Neptun.
„Nava spațială a văzut Uranus în condiții care apar doar aproximativ 4% din timp”, a spus Jamie Jasinski de la Jet Propulsion Laboratory al NASA din California de Sud și autorul principal al studiului.
La ce secție de votare votezi duminică și cum poți vota dacă nu ești în localitatea de domiciliu pe 24 noiembrie la alegerile prezidențiale!