Comentează„Alexandru, între viață și moarte. Transferul, pas cu pas”, scrie pe fotografia postată de deputat alături de postare, dar textul arată o cursă contra cronometru pentru salvarea unei vieți și o luptă cu un sistem birocratic care în trei ani, cât a trecut de la tragedia din Colectiv, nu s-a îmbunătățit.
Spre deosebire de Colectiv, de această dată soluția era cunoscută: transferul cât mai rapid la un spital specializat din Belgia. Dar faptul că două instituții din România nu s-au înțeles privind realizarea unei plăți pentru serviciile medicale prestate de belgieni pentru alți doi români tratați acolo, era cât pe ce să-l coste pe tânărul Alexandru șansa la viață. Conducerea clinicii belgiene la care trebuia să ajungă acesta nu mai aveau încredere în sistemul românesc deoarece nu și-au primit banii pentru ultimele servicii prestate.
„1. Miercuri seara, 31.10, ora 18:22. Adina Clapa, după ce se mobilizase cu Romel Alexandru Birjoveanu, îmi trimite un link cu știrea și mă întreabă: “Putem grăbi cumva transferul în străinătate?” I-am răspuns: „Dă-mi contactele familiei. Am nevoie de copie după buletin.” Între timp, Adrian Albu, Adina Apostol și alți prieteni supreviețuitori de la #Colectiv m-au contactat pentru același caz.
2. Sun la spitalul Sfântul Spiridon din Iași, știind că acolo e internat (nu știam, Alexandru era încă pe drum). După 10 minute de „plimbare” telefonică între secții, cei din Iași îmi spun că pacientul nu e la ei.
3. Sun la spitalul din Piatra Neamț. Urmează alte 10 minute de “plimbare” pe secții și în final, la UPU, o doamnă doctor drăguță îmi dă numarul Andreei, logodnica lui Alexandru.
4. O sun pe Andreea. Era în stare de șoc. Încerca să găsească soluții pentru transfer, deși nu avea idee pe cine să sune. I-am spus așa: „Andreea, dă-mi o copie a buletinului lui și încearcă să te liniștești. De aici mă ocup eu”. Nu avea copie. Mi-a dat numărul domnului Ionel Baieșu, tatăl lui Alexandru.
5. Îl sun pe domnul Ionel, care plângea. Era și el în stare de șoc, pe drum între Piatra Neamț și Iași. Mai aveau 40 de km. I-am spus: „Domnule Băieșu, fiți tare pentru că totul va fi bine! Am nevoie doar de copia buletinului lui Alexandru”. Nu am putut obține copia pentru că toate lucrurile lor erau scrum. Dar am notat datele pe o foaie de hârtie.
6. Pe la 19:20 l-am sunat pe Serge Jennes în Belgia. spunându-i: „Dear Serge, i need you again…”
7. Am dat apoi câteva telefoane la Iași, la tatăl lui Alexandru, logodnicei lui, doctorilor, pentru a nu dubla eforturile de transfer dar și pentru a fi mereu la curent cu starea lui.
8. Am sunat-o pe Sorina Pintea, MS. Pe la 20:30 m-a sunat înapoi, spunându-mi de caz. I-am spus atât: „Știu de caz, i-am găsit loc, haideți să îl transferăm.”
9. 20:56, trimit către Serge, Sorina Pintea și doctorul Arafat cererea oficială de transfer, cu datele pacientului. Comunic cu Raed Arafat prin sms și îmi confirmă că a început organizarea pentru transfer”, povestește deputatul.
Lucrurile s-au complicat, însă de aici, pentru că spitalul din Belgia voia ca plata pentru serviciile medicale să fie făcută în avans din cauză că plățile pentru alți doi pacienți români tratați acolo în vara acestui an, nu fuseseră făcute.
„10. 21:40 primesc un email de la Serge dar și un mesaj pe telefon în care îmi spune: pacientul nu poate fi acceptat din cauză că plățile pentru cei doi mineri pe care îi transferasem în luna iulie nu au fost făcute. Directorul spitalului, dorea astfel un avans de 15.000 de euro. Între timp, primesc de la Sorina Pintea actele medicale și le trimit spre evaluare lui Serge.
11. Alexandru intră de urgentă în operație pentru a fi stabilizat. Noi, căutam soluții. Se încearcă varianta unei scrisori de garanție din partea MS cum că plata se va face. Nu este acceptată tocmai pentru că, și pentru cei doi pacienți din iulie, o astfel de scrisoare a fost trimisă dar plățile nu au fost primite. Deci nu mai aveam credibilitate. Stabilim că dimineață la 08:30 se face plata celor 15.000 de euro avans pentru pacient.
12. La 22:50 fac o „celula de criză” pe Whatsapp formată din mine, Serge, Sorina Pintea, Ramona Strugariu și Călin Alexandru (ISU). În timpul nopții nu am dormit aproape deloc. Am stat pe telefoane cu familia, medicul chirurg plastician, asistentele și medicul anestezist. În tot acest timp, Alexandru era încă instabil, deci netransportabil.
13. 7:45-8:45 am reușit să ațipesc puțin.
14. Joi dimineață, 1.11. Eram în mașină încercând să caut soluții. După eforturi îndelungate ale Sorinei Pintea, se face o plată în jurul orei 10:30. Imediat îl sun pe directorul spitalului din Charleroi care îmi spune că fiind zi de sărbătoare, nu poate verifica plățile. Mai mult, îmi spune că nu poate accepta pacientul decât dupa efectuarea plăților și pentru cei doi mineri transferați în iulie (28.000 de euro). Îl rog din suflet să facă o excepție dar îmi spune că nu mai poate avea încredere în statul român. O informez pe Sorina Pintea. Începe un calvar birocratic între Casa de Asigurări de Sănătate și Casa de Pensii care nu putea decide dacă poate face plata deoarece în cazul celor doi mineri, Casa de Pensii ar fi trebuit să o facă, fiind considerat accident de muncă. Timpul se scurge și logodnica, tatăl și mama lui Alexandru mă sunau plângând, implorându-mă să facem tot posibilul. Medicii le spuneau că trebuie transferat urgent. Sorina Pintea cauta soluții după ce făcuse prima plată. Vreau să subliniez că există niște proceduri clare de plată, din păcate, mult prea birocratice. Trebuia să trecem peste ele. O sun pe Sorina Pintea din nou. Disperare. Birocrația dintre cele două case ne omora.
15. O sun pe Olguța Vasilescu (în subordinea ei fiind Casa de Pensii). O sun pe Viorica Dăncilă. Îl sun pe Liviu Dragnea. Niciunul nu îmi răspunde”, povestește Pavel Popescu.
Deputatul liberal decide să ia situația în mâini și apelează la singura instituție ierarhic superioară tuturor și care ar fi putut depăși orice birocrație – Guvernul, respectiv ministrul Viorica Dăncilă.
„16. Ora 10:40, în mașină. Îi spun șoferului: duceți-mă la Guvern. Intru în clădirea Guvernului, sunt legitimat și intru în sala de ședințe unde tocmai se terminase o întâlnire. Sunt întâmpinat de asistenta doamnei Dăncila căreia îi spun că vreau să discut urgent cu premierul. Mi se spune că premierul are o întâlnire cu o delegație în fix două minute (era 10:58). Îi răspund: „Foarte bine. Unul din cele două minute, este al meu”. Asistenta mă întreabă despre speță. Îi spun că Sorina Pintea (MS), nu poate rezolva problema decât cu ajutorul premierului.
17. Viorica Dăncilă ia legătura cu Sorina Pintea, îi dă OK-ul pentru plată (peste capul birocrației care da, ne omoară cu zile). Sorina Pintea mă sună și îmi spune: „am rezolvat, fac a doua plată. Premierul a spus să vă mulțumesc”.
18. Mulțumesc și eu, apoi ies din clădirea Guvernului. Primim rapid confirmarea pentru a doua plată. O trimitem mai departe.
19. Brusc, directorul spitalului îmi spune că nu poate verifica plățile din cauza zilei libere de ieri, din Belgia. Începe haosul și stresul maxim. O sun pe Sorina Pintea care sună la Ambasada Belgiei. Apoi la MS belgian. La fel fac și eu. Ramona Strugariu duce negocieri cu directorul spitalului. Îl sun și eu din nou. Tensiune, frustrare, nervi. Între timp, familia lui Alexandru sună disperată să grăbească transferul. Avionul pregătit de ISU, SMURD și MAPN nu poate decola până nu are acceptul spitalului, datele aeroportului, cât și persoana de contact. Ramona trimite un email final de convingere.
20. 14:21 – Sorina Pintea îmi confirmă deblocajul birocratic. Avionul are undă verde. 16:30, avionul decolează de la Iași, cu Alexandru”, încheie deputatul filmul evenimentelor.
În concluzie, Pavel Popescu spune că „Tot ce v-am scris aici, este un rezumat relativ scurt al stresului si telefoanelor si proceselor prin care am trecut în cele 20 de ore, până la decolarea avionului. Aproape la fel cum a plecat Alexandru ieri, au plecat și cei doi mineri pe care i-am transferat în iulie. În urma unui telefon primit de la colegul meu, Dan Vîlceanu. Cât despre #Colectiv…
După 3 ani în care am repetat mereu faptul că în România nu exista NICIUN pat pentru tratarea unui mare ars, ci doar improvizații, MS Sorina Pintea recunoaște acest lucru. În tot acest timp s-au vehiculat variante cu 5, 8, 10, 11 paturi”.
Deputatul mai spune că „Medicul chirurg belgian care l-a operat azi noapte pe Alexandru ne-a spus că operația de la Iași pare a fi făcută de niște amatori. Vă spun eu de ce: pentru că doctorii aceia minunați care l-au operat și l-au stabilizat, nu au NIMIC. Nu au dotări, opereză cu ce pot. Au doar jurământul pe care l-au făcut atunci când au decis să pășească pe acest drum”.
„Avem 3 centre de mari arși care ar putea reprezenta o variantă cât de cât OK pentru tranziția spre un standard european. Din păcate, nu sunt dotate. Din cauza imbecilității, incompetenței și nepăsării unor funcționari publici și a unui sistem bolnav.
Este absurd ca viața unui om să depindă de un proces ca cel descris mai sus. Într-o țară care va prelua „șefia” UE, în 58 de zile. Da, suntem un stat nefrecventabil. În care niciun alt stat nu mai are încredere. Chiar și pentru o plată infimă…
Și trebuie să rezolvăm URGENT asta!
Și ca să nu închei într-o notă negativă, vă spun CLAR că există SOLUȚII. După ce am trecut de atâtea ori prin procesul acesta, vă garantez că se pot schimba lucruri, într-un timp record. Nu mai există scuze. Fapte, nu vorbe!”, concluzionează Pavel Popescu după cursa contra-cronometru dusă pentru salvarea vieții lui Alexandru.
Vineri, după ce mass-media a scris că Alexandru era aproape să nu ajungă în Belgia din cauza neplățâii datoriilor către spitalul din Belgia, Casa Națională de Asigurări de Sănătate a transmis o poziție oficială, scriind că nu sunt datorii neplătite către unitatea medicală. „La ora actuală, România nu are datorii față de Belgia pentru serviciile medicale acordate cetățenilor români pe teritoriul acestui stat. Ultimele facturi transmise de partea belgiană către CNAS sunt cele aferente semestrului II al anului 2017. Conform regulamentelor europene, facturile se pot achita în termen de 18 luni de la momentul primirii la CNAS, însă aceste plăți au fost efectuate până acum de partea română într-un interval mai scurt, de circa 12 luni, ceea ce a condus la o relație bună cu partea belgiană”, se arată în comunicatul CNAS.
Reprezentanții instituției adaugă că tot în conformitate cu reglementările europene în vigoare, decontările între statele membre ale UE/SEE/Confederația Elvețiană pentru serviciile acordate în străinătate nu se fac niciodată direct cu unitățile medicale în care s-au acordat serviciile respective, ci la nivelul organismelor de legătură desemnate de statele respective. „Cu alte cuvinte, instituțiile omoloage CNAS din celelalte state membre ale UE/SEE/Confederația Elvețiană colectează de la unitățile medicale de pe teritoriul lor facturile aferente serviciilor medicale acordate cetățenilor români și apoi le transmit către CNAS. Plata acestor facturi se face de CNAS către instituțiile omoloage, care mai departe își reglează situația financiară cu unitățile medicale de pe propriul teritoriu conform legislației interne a fiecărui stat în parte. Similar, în cazul cetățenilor străini tratați pe teritoriul României în baza prevederilor regulamentelor europene, CNAS colectează facturile emise de unitățile sanitare din țară și le transmite către instituțiile omoloage din alte state, iar acestea efectuează plata facturilor către CNAS”, transmite Casa Națională de Asiguări de Sănătate.