ComenteazăTot e buna la ceva si campania electorala. A iesit la iveala ca, de doua luni, Curtea de Conturi (nu) lucreaza in clandestinitate. Dupa ce mandatul a expirat de mult, din aprilie nu mai e valabila nici prelungirea lui, acordata de Parlament conducerii institutiei. Chiulind pe capete, onorabilii alesi ai natiei n-au gasit cateva ore spre a asigura continuitatea activitatii Curtii, validand o noua conducere sau reconfirmand-o pe cea veche. Consecintele sunt greu de cuantificat. La Bucuresti, situatia administratiei Videanu, careia Curtea nu i-a acordat descarcare de gestiune, ramane neclara, ca si a altor municipalitati. Desi exista multe dubii privind oportunitatea, daca nu si legalitatea dublarii finantarii unor lucrari edilitare, la scurt timp dupa incheierea unor contracte controversate. In multe alte imprejurari, deciziile privind sesizari asupra cheltuirii banului public sau a instrainarii patrimoniului de stat raman in suspensie. Nu-i o intamplare.
Agonia Curtii a inceput de peste zece ani, atributiile care riscau sa deranjeze marii tunari fiindu-i luate una cate una. N-a mai avut dreptul sa verifice marile privatizari. I s-a interzis apoi zona fiscala. Usile unor mari institutii bugetifage i s-au trantit in nas. Rapoartele sale continand dezvaluirea unor mari abuzuri financiare si rapturi din patrimoniul public au fost aruncate in sertare sau chiar la cos. Nimeni, nici una din ultimele guvernari, nici unul din partidele care tipa ca mor de grija banului public n-au miscat un deget nu ca sa intareasca autoritatea acestei institutii fundamentale, dar barem sa mai slabeasca latul care o sugruma. De ce? Iata o intrebare fara rost.
P.S. Maine sunt 18 ani de la oribila mineriada din 1990. In loc de o rememorare decenta si corecta, evenimentul e deturnat drept ciomag electoral.