ComenteazăStarea de urgență poate fi văzută ca un mecanism necesar într-o democrație constituțională – dar trebuie să fie justificată, temporară și delimitată de niște reguli. Încă de la începutul pandemiei COVID-19, Libertatea a publicat opiniile unor cercetători din zona științelor politice, care au explicat care sunt nevoile cărora starea de urgență le răspunde în mod legitim și care sunt limitele acesteia.
Cuprins:
Starea de urgență nu e o scuză pentru abandonarea tuturor normelor democrației, au arătat cercetătorii. Ea se impune tocmai ca să garanteze ordinea constituțională și să se revină la drepturile normale.
La începutul acestui an, Curtea de Apel Cluj a precizat că „această filozofie”, de arogare prelungită a unor drepturi discreționare de către stat, „este specifică teoriilor expuse de Bakunin și Neceaev, care au anticipat socialismul revoluționar, fiind evident contrară principiilor Revoluției române din Decembrie 1989 care a urmărit afirmarea drepturilor individuale ale cetățenilor față de statul comunist dictatorial și care au fost consacrate în Constituția României din 1991”.
„Statul, în virtutea obligației de asigurare a sănătății publice, și-a arogat drepturi discreționare, îngrădind drepturi și libertăți fundamentale, drepturi sociale și economice”, arată judecătorul, în motivarea deciziei sale.
Cine a dat statul în judecată ca să se ajungă aici? Și care pot fi urmările?
Cine şi de ce a cerut anularea HG
Luna trecută, doi avocaţi şi un psiholog din Cluj – Napoca au cerut instanţei anularea HG 1242/08.12.2021, prin care a fost prelungită starea de alertă, fiind impuse populaţiei noi restricţii, valabile până la 8 ianuarie anul acesta.
Ei au reclamat că HG nu respectă criteriile din Legea nr. 55/2020. Asta pentru că măsurile prevăzute se aplică indiferent de incidența cumulată pe 14 zile, iar actul normativ nu este motivat și nu se întemeiază pe studii de impact, măsurile adoptate fiind „aplicate discriminatoriu și în regim de putere”.
Prin condiționarea accesului la diferite evenimente de probarea efectuării vaccinului, a trecerii prin boală ori de testare, se aduce o încălcare a drepturilor omului, au mai precizat cei trei reclamanţi. „Este notoriu faptul că persoanele vaccinate transmit virusul, că acest vaccin nu asigură o protecție de 100% și nu asigură lipsa posibilității de infectare de către vaccinați”, au declarat reclamanții, în faţa instanţei.
Cum s-a apărat Ministerul Afacerilor Interne
„Reclamanții susțin că le sunt restrânse anumite drepturi, însă prin acțiunea sau inacțiunea lor, aceștia doresc restrângerea altor drepturi, ale altor cetățeni, care optează pentru vaccinare”, a precizat, către instanță, reprezentantul Ministerul Afacerilor Interne care e parte în proces, alături de Guvernul României.
Juristul de la MAI a explicat că „dacă persoanele nevaccinate au ghinionul de a se îmbolnăvi ajung în spital în situații complicate și astfel se restricționează accesul celorlalte persoane, cu alte tipuri de afecțiuni, la sistemul de sănătate, deoarece acesta nu mai face față”.
MAI a precizat că HG a fost motivată, ținându-se seama de propunerile Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, care „a analizat minuțios factorii de risc”.
„Vaccinarea reprezintă un instrument important în prevenirea răspândirii pandemiei”, a mai precizat reprezentantul MAI, adăugând că „restrângerea activității persoanelor care nu au luat un minim de precauție pentru prevenirea răspândirii virusului nu poate fi apreciată ca fiind discriminatorie”. Juristul a invocat o hotărâre a Curții de Justiție, din 4 noiembrie 2008, o decizie a CEDO, din 24 februarie 1995, dar şi rezultatele unor studii care „atestă că persoanele vaccinate nu transmit virusul”.
Guvernul României a precizat că „măsurile dispuse au fost instituite în limitele permise de Constituție și de Lege”.
Ministerul de Justiţie: „Restricţiile trebuie să fie temporare, nediscriminatorii”
La baza HG prin care au fost impuse restricţiile stă un document elaborat de Centrul Național de Coordonare și Conducerea Intervenției – „Analiza factorilor de risc privind managementul situației de urgență generate de virusul SARS-CoV-2 pe teritoriul României la data de 05.12.2021”. În acest document, potrivit motivării Curţii de Apel Cluj, amploarea situației de urgență este argumentată astfel:
● virusul nu a mai afectat organismul uman anterior;
● transmiterea este aerogenă, rata de contagiozitate este mai mare de 5, perioada de incubație este între 2-14 zile;
● nu a fost dezvoltat un antiviral eficient pentru infecție;
● măsurile care și-au dovedit eficacitatea, la nivel mondial, sunt cele non medicale: portul măștii, măsuri igienico-sanitare, igiena riguroasă a mâinilor, igiena tusei și strănutului, menținerea distanței fizice între indivizi și izolarea persoanelor infectate.
În documentul CNCCI se mai arată că un rol esențial îl are evoluția campaniei de vaccinare, dar „fără a fi menționate studii clinice în acest sens”, observă judecătorul de la Curtea de Apel Cluj.
Ministerul de Justiție și Consiliul Legislativ au avizat favorabil proiectul de act normativ, arătând însă că măsurile restrictive trebuie să fie cu caracter temporar, nediscriminatoriu, fără a aduce atingere altor drepturi și libertăți fundamentale, și că s-a statuat în jurisprudență vicii de nelegalitate ale hotărârilor de guvern și încălcări ale drepturilor și libertăților cetățenilor.
Hotarârea 2/2022 a Curţii de Apel Cluj:
Instanța nu contestă starea de urgență, ci permanentizarea ei
La 5 ianuarie anul acesta, Curtea de Apel Cluj a admis cererea celor trei reclamanţi şi a anulat HG 1242/08.12.2021. În motivarea deciziei sale, instanţa precizează că actul normativ încalcă cerinţele legale, iar în Nota de fundamentare nu se arată de ce e necesară continuarea stării de alertă.
„Nu au fost analizate și expuse aspecte privind impactul socioeconomic, financiar și, mai cu seamă, impactul juridic, care se referă la implicațiile pe care le are asupra legislației în vigoare noua reglementare”, precizează judecătorul.
Nu au existat activități de informare publică şi nici consultările ce ar fi trebuit derulate, înaintea elaborării proiectului de act normativ. „Aceste vicii de legalitate au fost sesizate atât de practica judiciară, cât și de Consiliul legislativ și de Ministerul Justiției”, se arată în motivarea instanţei.
Judecătorul precizează că „deși pandemia a început cu mai bine de 2 ani în urmă, măsurile instituite (…) nu pot fi caracterizate cu caracter esențialmente temporar”, iar „permanentizarea stării de alertă contravine art. 53 din Constituție”, care se referă la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Instanţa, despre „stabilirea cu exces de putere a unor măsuri”
Curtea de Apel Cluj mai precizează că, potrivit Constituției României, „hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor și, în consecință, este nelegală instituirea de norme primare pe calea unei hotărâri de guvern”.
Se discriminează, fără a fi necesar în scopul asigurării sănătății populației, categoria persoanelor nevaccinate care reprezintă majoritatea populației României, persoana vaccinată considerându-se una sănătoasă, iar persoana nevaccinată prezumându-se ca fiind bolnavă.
Hotarârea 2/2022 a Curţii de Apel Cluj:
Instanța reclamă implicarea MAI, în locul Ministerului Sănătății
Judecătorul de la Curtea de Apel Cluj mai arată că „prin aceste restricții, s-a forțat consimțământul voluntar al persoanelor, aceștia vaccinându-se nu în scopul de a evita să facă o formă gravă a bolii SARS-CoV2, ci în scopul de a participa la activitățile sportive, culturale, sociale sau pentru a se putea prezenta la locul de muncă”.
Această situație, arată instanţa, încalcă art. 1 al Codului de la Nurnberg, care prevede că este absolut esențial consimțământul voluntar al persoanei umane, „ceea ce înseamnă că persoana implicată trebuie să aibă capacitatea legală de a-și da consimțământul. Persoana trebuie să fie capabilă să își exerseze libera alegere fără nicio intervenție a forței înșelătoriei, minciunii, constrângerii, șireteniei sau oricărei alte forme ulterioare de constrângere și convingere.”
Curtea de Apel Cluj mai subliniază, în motivare, că statul e obligat să ia măsuri pentru asigurarea sănătății populației, însă „organizarea măsurilor de protecție a sănătății fizice și mentale se stabilesc pe bază de lege, și nu pe calea unei hotărâri de guvern”.
Politica publică cu privire la sănătate ar trebuie realizată de Ministerul Sănătății, și nu de Ministerul Afacerilor Interne, prin Departamentul pentru Situații de Urgență.
Hotărârea 2/2022 a Curţii de Apel Cluj:
Instanța spune că Guvernul emite acte ca să scape de deciziile judecătorești
Judecătorul constată că felul în care Executivul acționează eludează justiția. Însăși această decizie de la Cluj anulează un act deja epuizat ca efecte. Ea nu are consecințe. Asta pentru că, între timp, Guvernul a emis un alt act, identic. Care este metoda folosită, conform Curții?
HG 1242/08.12.2021 anulată de Curtea de Apel Cluj nu mai produce azi efecte; chiar în ziua în care instanţa anunţa decizia, Guvernul emitea un act normativ similar, impunând populaţiei acelaşi tip de restricţii.
„Pentru că instanța de judecată nu are posibilitatea pronunțării unei hotărâri definitive în intervalul limitat de timp în care își produce efectele actul normativ contestat, se încalcă accesul liber la justiție garantat de art. 21 din Constituție”, concluzionează judecătorul de la Curtea de Apel Cluj.
„Astfel”, precizează magistratul, „accesul la justiție este doar formal, întrucât termenul rezonabil ar presupune examinarea legalității actului contestat în intervalul în care acesta își produce efectele, şi în cazul în care rămâne definitiv, să conducă la încetarea emiterii de acte administrative similare, cu conținut identic, prin care să fie restrânse drepturile și libertățile cetățenilor.”
Decizia privind anularea HG 1242/08.12.2021 nu e definitivă. Guvernul şi MAI pot face recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii judecătoreşti.
Foto: Dumitru Angelescu