ComenteazăIon Caramitru (78 de ani pe 9 martie) a povestit pentru Libertatea momentele dramatice care au urmat cutremurului devastator din 4 martie 1977 şi a relatat cum a fost găsit mort actorul Toma Caragiu, după 6 zile de căutări. Asta după ce blocul Continental de pe strada Colonadelor, redenumită apoi strada Toma Caragiu, aflată la Piaţa Universităţii, s-a prăbuşit parţial, iar marele actor şi-a găsit sfârşitul încercând să iasă din bloc pe casa scărilor alături de regizorul Alexandru Bocăneţ.
Libertatea: Domnule Ion Caramitru, unde v-a prins cutremurul din 4 martie 1977?
Ion Caramitru: Să ne amintim, mai întâi, că a fost foarte cald cu o zi înainte, pe 3 martie şi ţin minte că am ieşit şi am jucat tenis. Iar pe 4 martie am avut premiera piesei „Răceala”, de Marin Sorescu, la Teatrul Bulandra, sala de la Podul Izvor. Cutremurul a început la jumătatea spectacolului, la ora 9:20, când eu tocmai trebuia să intru în scenă. M-a prins în plin spectacol.
Libertatea: Cum aţi reacţionat în acele momente?
Ion Caramitru: Eram pe culoar, în drum spre scenă, mă schimbasem de costum în cabină. Culoarul este foarte îngust. În dreapta, mergând spre sală, s-a crăpat peretele de jos până sus, ca o fantă, încât am zis „Gata, aici am rămas”. Era ca o tăietură de jos în sus. De fapt, acolo se desfăcuse locul unde zugrăviseră sau, mai bine zis, făcuseră acel zid uşor. Şi m-am dus în scenă şi am strigat la public să stea liniştit. Lumea se agita foarte tare. Cutremurul a durat enorm de mult, vreo 50 de secunde. Nu se mai termina, a fost şi pe verticală, şi pe orizontală.
Toată lumea a fugit afară după ce s-a potolit. Ne-am dus în jurul statuii lui Kogălniceanu, acolo s-a adunat lumea, deşi locul era cel mai periculos. Dacă era să cadă un bloc, cădea acolo. Dar senzaţia că era un spaţiu mai larg a jucat rolul ei.
Libertatea: Apoi?
Ion Caramitru: Când s-a potolit, eu m-am întors acasa. Am bâjbâit după haine, m-am schimbat şi am fugit acasă. La ora aceea, stăteam pe strada 11 iunie, spre parcul Carol, parcul Libertătii. Am avut destul de mult de alergat. Am mers pe malul Dâmboviţei, am ieşit în dreptul Spitalului Brâncovenesc, care apoi a fost demolat, am fugit şi ţin minte că picioarele mi s-au îngreunat când am ajuns pe strada 11 iunie.
Libertatea: De ce vi s-au înmuiat picioarele?
Ion Caramitru: Pentru că pe strada pe care stăteam atunci trecea tramvaiul şi ţin minte că acea casă în care stăteam, când trecea tramvaiul, tremura toată, intra într-o vibraţie… În capul meu, a fost că dacă atunci când trece tramvaiul se mişcă, darămite la cutremur şi că nu mai găsesc nimic. Dar a fost o şansă, casa era construită pe bârne de lemn, au cazut două tavane, mobila, dar casa nu s-a prăbuşit. În casă se aflau mama, soţia şi primul meu copil, abia născut, dar toţi erau OK.
Apoi am fugit înapoi la teatru, acolo venisera şi alţii, să vedem ce este cu colegii. Primul despre care am întrebat a fost Caragiu. Cineva mi-a spus că este la el la ţară. Toma avea o casă la ţară, lângă Bucureşti. Aşa că ne-am liniştit, am început să îi căutăm pe ceilalţi. Dar, pe la ora 1 dimineaţa, a venit scriitorul Titus Popovici, care a întrebat de Caragiu. Noi am spus că este la ţară, dar el ne-a spus că nu este la ţară, pentru că, dacă era aşa, ar fi dat măcar un telefon părinţilor lui, care erau bătrâni. Şi atunci am încremenit. Mi-am dat seama că era în casă, iar blocul lui ştiam că se prăbuşise.
Am fugit acolo. Toma stătea la etajul 2, iar blocul se prăbuşise până la nivelul etajului 3. Ţin minte că am luat un troleibuz din staţie, l-am împins sub bloc şi am intrat pe geam la Toma, în apartament. Acolo am găsit câinele lui, un câine frumos, care era în casă, dar Toma nu era. Pe masă se aflau 4 pahare de whisky şi apă minerală, deci au fost patru persoane. Uşa spre casa scărilor era blocată. Am pus urechea acolo şi am auzit gemete. Am strigat dupa el, dar nu am primit niciun răspuns. A durat 6 zile si 6 nopti până a fost dezgropat.
Libertatea: Cum l-aţi găsit pe Toma Caragiu, ce imagini v-au rămas în memorie?
Ion Caramitru: Eu am stat acolo, alături de alți colegi, timp de 6 zile. Casa scărilor se prăbuşise, cei mai mulţi locatari au fugit pe acolo. De acolo au fost scoase, se pare, 120 de cadavre. Toma a fost găsit căzut pe spate. Îmi aduc aminte că l-am văzut, cu ochelarii căzuţi pe lângă el, ochelari la care ținea foarte mult, primiți de la Liviu Ciulei. Peste el, îmbrăţişaţi de altfel, era regizorul care venise în vizită la el…
Libertatea: Bocăneţ…
Ion Caramitru: Alexandru Bocăneţ, da… Probabil s-au luat în braţe în disperare şi au murit aşa, împreună. Dacă Bocăneţ avea chipul întreg, Toma era desfigurat complet, avea chipul schimonosit… Asta a fost…
Cutremurul din 4 martie 1977, cel mai distructiv de pe teritoriul României din ultimii 100 de ani
În seara zilei de 4 martie 1977, România a fost zguduită de cel mai distructiv cutremur din istoria măsurată a ţării noastre. Pentru că datele referitoare la ora producerii şi la magnitudine diferă uşor, în funcţie de sursele de informare, Libertatea a apelat direct la Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului, singura entitate care oferă date oficiale. Astfel, potrivit infp.ro, magnitudinea-moment a cutremurului din martie 1977 a fost de 7.4, iar seismul s-a produs la ora 21:21.
a durat cutremurul din 4 martie 1977
Datele oficiale arată că au murit 1.578 de oameni şi 11.321 au fost răniţi. Cutremurul din 1977 a prăbuşit sau a avariat grav 32.897 de locuinţe, conform datelor publicate de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului.
Printre personalităţile care au murit la cutremurul din 4 martie 1977 se numără actorul Toma Caragiu, al cărui corp strivit sub dărâmături a fost descoperit după 6 zile alături de cel al regizorului Alexandru Bocăneţ, cântăreaţa Doina Badea şi poetul Anatol Baconsky.