ComenteazăEste a 7-a zi de război în Ucraina. De la Baia Mare, acolo unde și-a găsit refugiul din prima zi a invaziei rusești, handbalista ucraineană Alexandra Zholobovych mărturisește că oamenii implicați direct în conflict nu mai știu de zilele săptămânii, ci măsoară timpul numărând fiecare zi de război. Un fel de calendar inventat de oroarea care le-a invadat viața.
Cu toții au auzit de la bunici de astfel de atrocități, cu toții speră într-un miracol, după cum a povestit și Alexandra în interviul acordat Libertatea. Restul familiei și neamurile au rămas să țină piept soldaților lui Putin.
Ea locuiește acum la Baia Mare în apartamentul Yuliyei Dumanska, portărița ucraineană cu cetățenie română aflată în Croația, la Podravka Koprivnica. Alexandra vorbește limba română de parcă s-ar fi născut aici!
Libertatea: Alexandra, ce faci, cum reziști psihic?
Alexandra Zholobovych: Sunt pe telefoane, cu televizorul deschis, nu-mi mai văd capul de griji. Sunt într-o tensiune uriașă, vorbesc cu mami, cu tati, cu verii, îi întreb, postez pe social media, țin legătura cu sportivi din Occident, din Rusia, din Belarus. Din cinci în cinci minute mă uit la știri, nu pot să stau nicăieri, mă ucide stresul.
– Cum ai ajuns la Baia Mare?
– Eu știam orașul, pentru că am jucat aici între 2017-2019. Am terminat contractul în Belarus, la Victoria Brest, pe 27 ianuarie. Doamne, rememorând acest început de an, este ireal câte s-au întâmplat, cum mi s-a schimbat viața ireversibil! Și mă gândesc că eu sunt într-o situație mai fericită. Am stat aproape un an în Belarus, dar nu am mai vrut să prelungesc. M-am întors în Ucraina, am făcut recuperare la Kiev, iar ai mei m-au obligat să plec în ziua în care a început războiul, pe 24 februarie.
Mama lucrează la spital, tatăl ajută armata
– Cum a fost?
– Îmi sună întruna în cap zgomotul telefonului mobil, era verișorul meu, la ora 5.30 dimineața, fix în prima zi, mi-a zis că s-au trezit și soția lui, și copilul de 3 ani fiindcă a picat o bombă lângă blocul lor, în Kiev. Nu știau ce să facă, ulterior, s-au dus, au pus benzină, au stat câteva ore la coadă, iar după 20 de ore au ajuns din capitală în satul unde stă mama, peste drum de Sighet, practic. Apoi, tati a spus că trebuie să plec, eu n-am vrut, m-a obligat.
– Ai tăi ce fac?
– Mama e acasă, lucrează la spital, aproape de vama cu România, de Sighet. Tata e plecat acum, ajută armata, merge de colo, colo.
– Cum comunicați?
– Mi-au arătat ai mei, părinții, neamurile, cu filmulețe video, e groaznic. De război știam doar de la bunici. Tati mi-a zis: „Fă-ți geamantanul și pleci în România! Nu discutăm”. „Tati, nu plec”, dar au rămas doar vorbe, nu a fost chip să-l conving să rămân. Tati a zis că nu părăsește Ucraina pentru nimic în lume, vrea să se implice mai mult, să ajute armata. Eu încerc să ajut cu informații, am 10.000 de followers pe Instagram, mă pricep și la social media marketing, încerc să susțin cauza Ucrainei cum pot.
– Ce faci?
– Am filmări, montez, postez, ca lumea să știe. Țin legătura și cu sportivi din Rusia și din Belarus, ca lumea să știe adevărul.
– Ce-ți spun cei din Rusia și din Belarus?
– La ei acolo arată că Ucraina a pornit războiul, iar Putin le spune: „Am vrut să-i protejăm pe ucraineni și pe ruși. Pe ucraineni că stau rău la ei acasă”. Cică vrea să ne salveze! Păi, dacă vrea asta, să-și ia toată armata și să părăsească Ucraina. El spune că nu lovește civilii, dar deja e totul distrus pe unde au trecut armatele lui, au murit deja atâția copii!
– Cum percepi tu toată această dramă?
– Pare ireal, un coșmar din care nu mă mai trezesc. Nici nu pot să dorm, sincer, mă uit încontinuu la știri. Am fost o singură dată la sală, câteva minute, nu pot… Mă mai ciupesc din când în când, mi se pare că e un vis, dar nu e.
– Speri într-un miracol la negocierile dintre Ucraina și Rusia?
– Președintele nostru nu crede în discuția amiabilă cu rușii, dar a zis că se vor duce să vorbească, atât timp cât este și cea mai mică șansă sa salveze Ucraina. Face tot. Și-acum cred că se discută, toată Ucraina stă cu sufletul la gură.
„Credem în Zelenski în orice situație”
– Cum îl percepeți voi pe Volodimir Zelenski?
– Este un erou! Nimeni nu se aștepta să rezistăm, el ne-a dat și mai mare încredere. Nici rușii nu credeau că nu vor cuceri deja Ucraina! Au zis că iau Kievul într-o zi, iar Ucraina va deveni a Rusiei în 24 de ore. Toată lumea în țară se ghidează după spiritul președintelui.
– Cum ai resimțit ajutorul României? Te întreb și fiindcă președintele Zelenski a spus că este „recunoscător” României.
– Oamenii din România… Vă mulțumesc! Ne-au sărit în ajutor, îmi scriu, cum să ajute, ce să facă. Yuliya Dumanska mi-a scris, mi-a zis că pot să stau în casa ei de la Baia Mare, mulțumesc, asta fac. Am vorbit și cu soții Marta de aici, din Baia Mare, care sunt ca niște părinți pentru ucraineni, la fel, au zis cum și cu ce să ajute.
– Știu că poate sună stupid, dar mănânci, cum reziști?
– Cât să supraviețuiesc, când mai îmi aduc aminte. Nu pot să dorm, adorm o oră, mă trezesc, mă uit la știri și pe net, apoi mai adorm un pic, mă trezesc, o iau de la capăt. Tot aștept vești și un miracol. Acum, tocmai am vorbit cu un văr de-ai mei, e în armată, și tati ajută acolo, în județ, primesc oameni de la Kiev, îi ajută.
„NATO să ajute cu bani și cu arme, dar să nu trimită armată în Ucraina”
– Cum vezi derularea ulterioară a situației?
– Ucraina nu se va preda niciodată. Președintele Zelenski a transmis ferm că nu va ceda niciun teritoriu. Noi îl susținem până la capăt. Dacă rușii lui Putin vor război, noi vom rezista, nu dăm nimic. Ucrainenii sunt foarte uniți, își iubesc țara și susțin toate deciziile președintelui.
– Sperați într-un ajutor mai puternic al NATO?
– Sincer, dacă bagă NATO armată în Ucraina, va începe al treilea război mondial. Iar atunci Ucraina va fi distrusă, nu vrem asta. Sper ca NATO să ajute cu bani, arme, militari, tehnică militară, sancțiuni uriașe împotriva Rusiei.
„M-aș întoarce în Ucraina, dar ai mei nu mă lasă”
– Te-a dezamăgit cineva?
– M-au dezamăgit ucraineni din Rusia, care joacă acolo, le e frică, tac și nu e bine! Foarte urât din partea lor.
– Cât mai există credință în aceste vremuri?
– Cred până la ultima secundă că vom rezista și vom câștiga, e a șaptea zi. Pentru noi, nu mai există luni, marți, miercuri, ci doar prima, a patra, a cincea, a zecea, cât vom putea rezista. Eu cred, toată lumea crede. Sunt șocată, pozitiv, să văd câți oameni din afara țării susțin Ucraina, cu mișcări de stradă. Mulțumim!
– Mai speri într-un miracol?
– Am sperat până la ultima secundă, când a zis tati că a pornit războiul, n-am crezut. Tot ziceam că nu va fi, că Putin doar vrea să ne sperie. Sunt șocată că și Belarus a trimis rachete către Ucraina, nu e frumos, nu e normal. Eu m-aș întoarce și acum în Ucraina, dar nu știu dacă pot, iar ai mei sigur m-ar obliga să nu o fac, să rămân în România. Nici nu vă dați seama ce fericiți sunteți că nu aveți război! E cel mai îngrozitor lucru.
Foto: Instagram