Cartierul din Vulcan s-a ales cu nume american deoarece a fost construit chiar în perioada în care rula celebrul serial “Dallas”.
Când pe un deal deasupra oraşului au început să se ridice blocuri ce lăsau impresia că ating cerul, toţi minerii s-au aşezat la coadă la sfatul popular pentru o repartiţie aici.
Nu conta că apa rece, atunci când era, nici nu apuca să le umezească robinetele de la ultimul etaj. De căldură şi apă caldă nici nu putea fi vorba, dar ortacii aveau gratuităţi la curentul electric şi cum vremurile erau altele, toată lumea se descurca.
Cumpără mâncare cu buletinul
Acum, cei mai mulţi dintre cei rămaşi sunt mineri disponibilizaţi în 1997, care trăiesc din ajutoare sociale. Pe timp de iarnă, caută în pământul îngheţat fier vechi ori alte metale ce erau risipite în vremea comuniştilor, iar vara merg după ciuperci şi fructe de pădure. E şi cazul a doi foşti ortaci care, chiar dacă afară e ger de crapă pietrele, zi de zi, înarmaţi cu târnăcoape, se duc la haldele unde ştiu că ar mai putea fi îngropată o bucăţică de fier.
“Atunci se vedea din centrul oraşului tot cartierul luminat, era frumos… Dar după Revoluţie s-a stricat treaba şi răul a venit în 1997, la disponibilizare. Atunci am plecat şi eu de la mină, cu ordonanţa, dar banii s-au dus, iar acum am patru copii de întreţinut”, ne-a povestit Constantin Bocanu. Bărbatul de 58 de ani se consideră mai norocos decât alţii, pentru că are o pensie de 1.500 de lei pentru cei 20 de ani lucraţi în mină.
Camaradul său, Nicu, nu a apucat să iasă la pensie şi nici pregătirea de zidar nu îl ajută prea mult, având în vedere că în toată Valea Jiului se construieşte un bloc o dată la zece ani.
Oamenii mărturisesc că de multe ori merg la magazin şi cumpără alimente pe caiet, lăsând garanţie buletinul, cuponul de pensie sau cardul pe care vor intra banii de ajutoare. Celor care însă nu au nici un ban de primit nu le rămâne decât să îşi încerce norocul la ghenele de gunoi.