ComenteazăDe ce jazz?
Jazzul a fost, este şi va fi pasiunea mea toată viaţa şi mai mult decât atât a fost prezent în toată evoluţia mea muzicală. Acesta este motivul pentru care am dat examen şi am câştigat bursa integrală la Berklee College of Music in Boston, unde am studiat jazz la nai şi am absolvit, dar este adevărat că după asta, viaţa mea muzicală a luat o întorsătură spre un alt gen muzical, după care spre Damian & Brothers, dar am promis în anul 2000 când această călătorie a început, ca dupa 10 ani mă voi întoarce la jazz.
Cat timp ai stat in SUA pentru a pregăti noul proiect?
M-am mutat in New York în luna ianuarie 2010 si încă trăiesc aici intre New York şi Los Angeles, depinde în ce oraş înregistez.
Când ai lansat noul proiect de jazz?
Noul meu album de jazz este încă în derulare, sper că va fi gata undeva în februarie sau martie; am avut foarte mult de studiat la nai şi de ales repertoriu, plus că avem foarte mulţi invitaţi şi pentru fiecare piesă înregistrarea trebuie coordonată de aşa natură încât toţi să fie disponibili în aceeaşi măsură.
Americanii au reticenţe în ceea ce priveşte originea ta?
Americani nu au reticenţe în ceea ce priveşte originile mele, de fapt în America am scăpat de complexul meu de inferioritate şi am spus cu mândrie că sunt ŢIGAN, şi asta constă prin simplul fapt că acolo eşti acceptat şi tratat cu egalitate fără discriminare faţă de naţie (origini), religie, orientare sexuală sau culoare.
Câţi bani ai investit în noul proiect?
Finanţele nu sunt de bază la un proiect de jazz, sunt mulţi artişti care cântă de plăcere, ei vin ca invitaţi pe albumul meu şi eu pe al lor. Este vorba mai mult de o colaborare şi un fel de familie mai largă în lumea jazzului, cel puţin American.
Cu foştii parteneri de scenă din Damian & Brothers sunt în relaţii foarte bune, doar am fost fraţi trei ani de zile. Pentru mine au fost nişte ani superbi.
Crezi că noul proiect va egala succesul trupei Damian & Brothers?
Find un proiect de jazz este evident că nu este comercial prin natura sa, ca atare nici nu mă aştept la un succes comercial, mai mult la un succes din punct de vedere artistic, sper să iasă cât mai bine din punct de vedere muzical. Modelul după care lucrez de obicei este ca până nu îmi place mie 100 %, până nu simt eu că mi se furnică pielea la fiecare piesă, nu pot să am aşteptări să placă publicului, aşa că am să lucrez la proiect până când totul este aşa cum simte inima mea.