Cazul Spitalul Pantelimon. Dan Longrois, reputat medic ATI: „A ajunge la concluzia că scăderea dozelor de noradrenalină e cauza decesului mi se pare excesiv”

Asta în contextul cazului de la Spitalul Pantelimon, unde două doctoriţe de la ATI sunt acuzate de omor calificat cu premeditare după moartea unui pacient de 54 de ani căruia i-ar fi scăzut doza de noradrenalină.

Dan Longrois susține că pacientul de 54 de ani era în șoc refractar, și că noradrenalina care i-a fost administrată oricum nu l-ar mai fi ajutat.

„A ajunge la concluzia că scăderea dozelor de noradrenalină este cauza decesului mi se pare excesiv şi chiar dacă ar fi fost o autopsie, concluzia aceasta nu poate fi credibilă”, consideră Dan Longrois.

Profesorul de Anestezie şi Terapie Intensivă a declarat că „pacienţii care ajung în terapie intensivă au probleme mari de sănătate mari şi în general „ajung acolo pentru că au organe vitale, deci inima, plămânii, rinichiul, ficatul, creierul care disfuncţionează”.

„Principiul îngrijirii în terapie intensivă este că tratamentul pe care îl aplică doctorii este capabil să mobilizeze ceea ce numim noi rezerve funcţionale, adică înseamnă că organul disfuncţionează, dar dacă este îngrijit în mod corect, poate să recupereze o parte din funcţiile lui ca să păstreze în viaţă pacientul”, a spus Dan Longrois.

„În momentul în care nu mai există niciun fel de rezervă funcţională, se intră în faza care se cheamă şoc refractar. Oricât de mare ar fi doza de noradrenalină, nu mai este niciun fel de rezervă şi probabilitatea de menţinere în viaţă este de aproape 0. Într-un asemenea caz, nu mi se pare nicio greşeală reducerea dozelor de noradrenalină”, a explicat Dan Longrois.

Recomandări

Cine este Daniel Baciu, omul care gestionează pensiile românilor. Împreună cu soția încasează de la stat șase venituri în valoare de 280.000 de lei pe an

Șocul refractar

Reputatul specialist ATI a vorbit și despre șocul refractar, în care „oricât de mare ar fi doza de noradrenalină”, nu mai este niciun fel de rezervă şi „probabilitatea de menţinere în viaţă este de aproape zero”.

„Şocul refractar înseamnă că nu mai este nicio funcţie mobilizabilă şi atunci orice ar face doctorii, rezultatul terapiei intensive va fi decesul, nu poate fi altul. În cazul ăsta de şoc refractar faptul că dozele de noradrenalină au fost scăzute nu sunt o greşeală în sine, de ce, pentru că, la un moment dat sunt efecte paradoxale cu această noradrenalină şi crescând foarte foarte mult dozele sunt efecte nefaste pe care le înţelegem şi pe care le cunoaştem. Deci nu mi se pare nicio greşeală şi raţionamentul fizio-patologic pentru reducerea dozelor de noradrenalină poate să fie justificat”, a precizat Dan Longrois.

„Din nou, suntem în situaţii care, în recomandările şi în protocoalele internaţionale vorbim, sunt elemente care sunt cunoscute, dar o parte din aceste cunoştinţe pe care le avem nu sunt suficient de solide la nivel internaţional ca să facem recomandări şi să spunem doctoriţelor aşa trebuie să faceţi sau aşa nu trebuie să faceţi. Dar a ajunge la concluzia că scăderea dozelor de noradrenalină este cauza decesului mi se pare excesiv şi chiar dacă ar fi fost o autopsie, concluzia aceasta nu poate fi credibilă”, consideră Dan Longrois. 

Recomandări

Rusia, influență diminuată în Transnistria. Veronica Anghel, expert în integrarea europeană: „UE a devenit principalul partener comercial al acestei regiuni”

Proceduri de limitare terapeutică

În Franța, dar și în alte state pacienţii, cât încă sunt în perioada de sănătate deplină, îşi pot exprima dorinţa, într-un cadru legislativ, legat de ce trebuie să se întâmple cu ei în eventualitatea în care ar putea avea nevoie de internare în ATI.

„Al doilea element important este că în foarte multe ţări occidentale legislatorul a creat un cadru care nu este extrem de strict, în care pacienţii, când sunt încă în plină sănătate pot să scrie directive anticipate pe un registru şi pot să spună nu vreau să fiu admis în reanimare dacă mi se întâmplă ceva, sau dacă sunt admis în reanimare nu vreau să fiu intubat şi pus sub ventilaţie mecanică”, a menționat Dan Longrois.

Potrivit acestuia, în absenţa acestor directive anticipate, un grup de doctori de terapie intensivă poate să considere că evoluţia pacientului, bolile lui cronice, ce i se întâmplă în terapie intensivă şi răspunsul sau nerăspunsul la tratament fac ca speranţa de succes al terapiei intensive să fie foarte foarte mică, dacă nu 0, şi atunci familia este informată.

În Franța, legislatorul a prevăzut ca doctorii din terapie intensivă să contacteze alți medici ATI, ca să nu fie şi actori, şi arbitri. Aceștia cer colegilor să-şi dea o opinie despre starea pacientului, după care se decide pasul următor.

Recomandări

România, văzută de pe Veseliei. Unde n-aţi înţeles?

„În Franţa nu există eutanasie, dar se decide o limitare a escaladei terapeutice, se decide de exemplu să nu mergem la mai mult de 5 mg pe oră de noradrenalină, orice s-ar întâmpla, se decide ca, dacă este un stop cardiac, pacientul să nu fie reanimat pentru că nu are niciun fel de speranţă de ieşit din reanimare într-o stare compatibilă cu o viaţă, să spunem, acceptabilă, dacă nu normală”, a dezvăluit Dan Longrois. 

Cadrul legal poate fi extins şi în cazul pacenţilor terminali care nu sunt în terapie intensivă, mai spune acesta. „Societatea trebuie să accepte faptul că, la un moment dat, pacienţii care sunt spre boli terminale nu este rezonabil să escaladăm la nesfârşit, pentru că nu au niciun fel de beneficiu, suferă şi nu are niciun fel de sens”, explică prof. Longrois. 

„Deci aceste proceduri sunt proceduri care se numesc în Franţa de limitare terapeutică, foarte legale, familia bineînţeles că participă, rolul familiei poate să fie major, familia poate să spună nu suntem de acord sau să spună ne revedem în fiecare zi şi în funcţie de evoluţie o să vedem şi este un dialog într-un cadru legislativ destul de corect şi cu foarte foare puţine probleme medico-legale”, a afirmat Dan Longrois. 

„Acest cadru legislativ poate fi extins pacienţilor terminali în afară de terapie intensivă, şi găsim în acest cadru legal soluţiile cele mai bune, mai întâi pentru pacient, pentru ca familia să fie de acord şi după aceea nu intervin consideraţii medico-economice, sau de cost, este total umană”, a continuat Dan Longrois. 

Potrivit acestuia, pacienţii care au petrecut câteva zile sau săptămâni în terapie intensivă și supraviețuiesc, inclusiv cei tineri, în ciuda tratamentelor moderne, spun că suferinţa este teribilă la ATI. În pus, şi cei care câștigă lupta pentru viață „supravieţuiesc în general cu o calitate de viaţă foarte foarte alterată”. 

„Acest cadru legislativ mi se pare un element esenţial, toate ţările occidentale l-au adoptat, nu pe acelaşi model, fiecare ţară a creat un cadru legislativ adaptat, deci problema nu mai este medicală, nici legislativă, este societală, adică societatea trebuie să accepte faptul că la un moment dat pacienţii care sunt spre boli terminale nu este rezonabil să escaladăm la nesfârşit pentru că nu au niciun fel de beneficiu, suferă şi nu are niciun fel de sens”, dezvăluie Dan Longrois. 

„Asta mi se pare un element foarte important şi dacă ar fi ceva de învăţat dintr-un asemenea caz e cadrul acesta legal de boli terminale, pacienţi în stare terminală, oricare ar fi boala lor, permite să găsim soluţii care sunt benefice pentru pacienţi şi pentru familie. Din câte ştiu eu un asemenea cadru legal în România nu există şi atunci limitarea aceasta a terapiilor ar putea beneficia de un cadru legislativ”, a conchis Dan Longrois. 

Cine e Dan Longrois

Profesor de anestezie şi terapie intensivă la Paris, Dan Longrois îşi desfăşoară activitatea din 2008 la Spitalul Bichat-Claude Bernard (Assistance Publique-Hôpitaux de Paris).

Fost preşedinte al Departamentelor de anestezie şi terapie intensivă din Nancy, Franţa, între 2004 şi 2008, preşedinte al Societăţii franceze de perfuzie, membru al Comitetului Știinţific al Societăţii franceze de anestezie şi terapie intensivă şi al subcomitetului cardiovascular al Societăţii Europene de Anestezie (ESA), Dan Longrois este, în prezent, membru al Consiliului de administraţie al acestei societăţi. 

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro