În 5 februarie 2010, tot CAB a constatat că Dan Voiculescu a avut calitatea de colaborator al fostei Securităţi, iar acesta a contestat decizia la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ).
La 10 martie 2011, instanţa supremă a decis irevocabil că Voiculescu a colaborat cu Securitatea, sub numele conspirativ „Felix”, iar ulterior, în 23 iunie 2011, un alt complet al aceleiaşi instanţe a respins ca nefondată contestaţia în anulare făcută de Voiculescu.
Curtea de Apel Bucureşti a notat, în motivarea deciziei din 2010, că Dan Voiculescu a colaborat cu fosta Securitate în scopul „rezolvării unor sarcini de contraspionaj”, însă era privit cu suspiciune de comunişti, pentru că avea un trai peste nivelul obişnuit, având o casă cu încălzire şi piscină.
Judecătorul arăta că CNSAS a apreciat corect că Voiculescu a făcut poliţie politică, fapt care reiese şi din documentele depuse la dosar.
De asemenea, instanţa a constatat că, în perioadă 1973-1975, Voiculescu a fost verificat pentru a fi recrutat, „inclusiv în scopuri de contraspionaj şi de stabilire a corectitudinii activităţii unor reprezentaţi ai unor firme ce făceau afaceri cu statul român”, astfel că, sub numele conspirativ „Felix”, acesta a semnat o serie de note referitoare la cetăţeni străini cu care intra în contact, la rudele sale care au fugit din ţară şi la un coleg de serviciu.
În august 2006, CNSAS a decis că Dan Voiculescu a colaborat cu fosta Securitate, numele conspirativ fiind „Felix”. Voculescu a contestat această soluţie la Curtea de Apel Bucureşti.
Dan Voiculescu a fost, în perioada 1970-1982, şeful Departamentului Comerţ Exterior – Vitrocim, iar între 1982 şi 1992, general manager al Biroului Bucureşti şi coordonator al proiectelor Internationale – Crescent Commercial& Maritime Ltd. Cyprus, potrivit Mediafax.
Dovedeşte că eşti suporter adevărat şi Libertatea te îmbracă în echipamentul Stelei!