ComenteazăLibertatea: Domnule Voiculescu, Vlad e al cincilea nepot. Cum mai arată emoţia de bunic acum?
Dan Voiculescu: La fel ca la început. O nouă viaţă în propria familie este, întotdeauna, un miracol. Aşteptarea pare mereu prea lungă şi, în ziua în care trebuie să se nască, nu-ţi mai găseşti locul, ai griji, emoţii, eşti nerăbdător, nu te poţi gândi la nimic altceva. Iar când îl vezi pentru prima dată, timpul se opreşte şi problemele dispar.
Ce cadouri i-aţi făcut până acum?
I-am luat câteva jucării, câteva hăinuţe, ca orice bunic. Dar dincolo de acestea, îi dedic lui Vlăduţ, la fel cum fac cu întreaga mea familie şi nu numai, toată grija şi implicarea mea.
Aţi fost de faţă, până acum, atunci când i se face băiţă, de exemplu?
Evident. Deşi am un program de lucru care nu mă lasă să respir, nu puteam să ratez băiţa. E un spectacol. Lui Vlad îi place apa, iar Corina este o mămică foarte pricepută. Şi nimic nu se compară cu atmosfera din camera unui bebeluş. Oricât ai fi de obosit, simţi cum te “încarci” cu energie pozitivă.
Doar imaginându-vă, ce aţi visa să facă el când va fi mare?
E prea devreme pentru astfel de planuri. Niciodată nu am fixat obiective rigide copiilor sau nepoţilor mei. Fiecare trebuie să aleagă drumul pe care simte că se poate împlini. Totuşi, o dorinţă concretă am: vreau ca nepoţii mei să nu se mute niciodată din România.
Cum au reacţionat ceilalţi nepoţi când l-au văzut pe Vlad?
Se poate spune că există deja o “concurenţă” în familie? Nu, nici vorbă de concurenţă. Vlad este cel mai tânăr membru al unei familii, care reuneşte patru generaţii: tata, eu şi Liana (n.r. – Liana Voiculescu, femeia care îi stă alături de aproape un deceniu), cele 3 fete (n.r. – Camelia, Corina, dar şi Dana, fetiţa de 10 ani, înfiată de Dan şi de Liana Voiculescu) şi cei 5 nepoţi. Vlăduţ ne fascinează pe toţi. De altfel, a devenit o atracţie pentru ceilalţi copii, care încearcă mereu să-l atingă, să se joace cu el, să-i descopere un zâmbet şi să-i descifreze gânguritul.
Câţi nepoţi v-aţi mai dori sau cinci sunt suficienţi?
Îmi doresc în continuare şi alţi nepoţi. Mulţi nepoţi. De la Camelia am doi, de la Corina am trei, ar cam fi rândul Cameliei. Glumesc, dar adevărul este că mi-aş dori să am şi 10 nepoţi. Copiii sunt cei care dau cu adevărat sens vieţii.