„Nu ştiu dacă ne-am prins cu toţii, dar cartea chiar costă şi costă mult. În afară de cei care nu ajung la ea din prostie sau proastă îndrumare…mai sunt cei care nu ajung din lipsă. Scădeţi din tinereţea voastră, din copilărie şi mai apoi din anii pe care îi aveţi în prezent, toate emoţiile frumoase pe care le-aţi simţit citind, toate amintirile, senzaţiile şi chiar mirosurile pe care vi le-au trezit nişte rânduri bine ticluite. Cum e? Sec, nu? Bobo şi taică-su ne dau cărţile. 250-300 de titluri păstrate frumos, în coperţi, cum păstrau cărţile părinţii noştri. Beletristică, nu chestii grele. Noi trebuie să le folosim cu cap. Hai să găsim împreună o şcoală amărâtă dintr-un sat sau un orfelinat sau un loc unde ele să nu se prăpădească şi să işi reia munca pentru care au fost făcute”, notează Dani Oţil pe pagina personală.