ComenteazăAproape 15 elevi studiază în clasa a V-a sau a VI-a, la o şcoală cu program special din Ploieşti, judeţul Prahova. Cel mai „mic” elev are 15 ani, iar cel mai mare, 35 de ani. Viaţa grea sau teribilismul i-a ţinut departe de băncile şcolii, însă sunt hotărâţi să nu mai renunţe atât de uşor. Tinerii au învăţat din greşelile lor, iar acum nu-şi doresc decât să meargă la şcoală.
Daniel (23 de ani) a fugit de acasă din Neamţ, iar în ultimii ani a muncit pe unde a apucat. Valentina (20 de ani) îşi aminteşte, plângând, de bătăile pe care le primea de la mama şi de la sora ei, care au transformat-o într-o sclavă. „Şi acum tremur când îmi amintesc cum mă bătea mama. M-am desprins de acea familie, iar acum sunt un om nou”, spune fata.
Luminiţa (21 de ani) a fost nevoită muncească de mică pentru a supravieţui, apoi multă vreme a stat pe străzi, după ce au alungat-o părinţii. Acum, vrea să recupereze timpul pierdut şi, în primul rând, s-a apucat de şcoală.
Alexandru (16 ani) provine dintr-o familie de zidari cu mulţi copii. Puştiul vrea numai o diplomă, care să-i permită să lucreze undeva şi apoi să aibă familia lui.
Mihai (19 ani) şi Aurel (17 ani) sunt prieteni nedespărţiţi de doi ani. Părăsit de la vârsta de doi ani de părinţi, Mihai a stat pe străzi. A cerşit o vreme, iar când s-a mărit, a lucrat la o tâmplărie. La şcoală n-a ajuns, pentru că nu avea cu ce. Prietenul lui, însă, a fost condus de anturaj. Părinţii au vrut să-l ţină în şcoală, dar „amicii” au fost mai puternici.