• Primăria Sectorului 5 plătește 54 de milioane de euro unei firme de casă să înghesuie în spații minuscule zeci de obiecte scumpe și copaci care îngheață.
• Peisagista Diana Culescu a consultat, la cererea ziarului, două dintre schițele detaliate ale achiziției publice.
• Ea a observat că, din cauza înghesuielii, premeditată, ca să genereze costuri ridicate, balansoarele și toboganele nu au nici măcar spațiul legal de siguranță în jurul lor.
• Mai simplu spus, nu doar că obiectele nu încap în parcuri, dar, dacă s-ar amplasa conform planului, copiii s-ar da cap în cap și s-ar lovi de copacii asiatici exotici.
• După două zile de la primul articol publicat de Libertatea, primarul Daniel Florea continuă să tacă.
• El nu spune dacă procedura de achiziție a fost legală și, dacă a fost, de ce a apărut din nou un anunț pe SEAP, ca și cum licitația s-ar relua?!
de Cristina Radu și Răzvan Luțac
Diana Culescu ocupă funcția de președintele al Asociației Peisagiștilor din România – ASoP. Culescu este “peisagist cu acte în regulă din 2006, dar mă interesează ce se întâmplă în jurul meu dintotdeauna”, după cum se descrie ea însăși.
La rugămintea Libertății, ea a analizat două planuri, al unui parc mic și al unuia mare, dintre cele 34 pe care Primăria Sectorului 5, printr-un contract de 54 de milioane de euro, le-a oferit firmei Star Pro Center INTL. Cele două suprafețe analizate sunt:
1. Miniparcul din strada Prundului, aflat la bătătorul de covoare din spatele Pieței Nicky Scorpion din Rahova;
2. Parcul Sebastian, unul dintre cele mai mari din sector, în care planurile primăriei sunt să investească aproximativ 19 milioane de euro, unde să intre inclusiv 3 patinoare!
– Doamnă Culescu, am văzut, la fața locului, părculețul Prundului. E foarte înghesuit, 10 metri pe 20. Pot încăpea acolo atâtea obiecte?
– Pentru început, trebuie să vă spun că, în acel plan, deși sunt mai multe module pentru joc, balansoar, tobogan cu căsuță, mai multe jucării pe arc, acestea nu au, în desen, un contur denumit spațiu de siguranță.
– Cum putem defini asta?
– Spațiul de protecție, de siguranță, poate fi definit ca suprafața necesară pentru utilizarea echipamentului în condiții de siguranță pentru utilizatorul direct și pentru ceilalți utilizatori ai spațiului public.
– Practic, să existe un spațiu necesar copilului, părintelui și celorlalți să se desfășoare, fără a avea loc incidente.
– Da. Proiectul nu arată dacă acele module pentru joc intră în zonele respective. Spațiile de protecție sunt predefinite de producătorul care a omologat respectivul obiect. Din acest motiv, mă face să cred că nu sunt introduse și acele spații de siguranță pentru că nu ar fi încăput toate obiectele în plan!
– Adică…
– Practic, modul în care arăți că nu se ating e să le pui în plan. Cu ocazia asta arăți și că folosești module omologate.
„Obiecte mari, vizibile, să fie alegătorul mulțumit”
– Cum vi se pare locul?
– Pe baza experienței mele cu amenajarea locurilor de joacă, intuiția îmi spune că sunt prea multe obiecte pentru un spațiu așa de mic.
– Aglomerație?
– Da și, în plus, aglomerația este inutilă. Vă puteți pune în locul unui copil. Mergi la locul de joacă și te dai în tobogan, o dată, de două ori. De 50 de ori. La un moment dat, te oprești. Și te urci într-o jucărie pe arc. Cât stai acolo? Practic, nu există suprafețe-suport pentru scenarii de joc.
– Vreți să spuneți că este o repetitivitate care nu ajută micuții.
– Copiii își inventează jocuri și au nevoie de suport pentru asta. Nu de echipamente în care nu poți să faci – decât un singur lucru. Să te hâțâni.
– Dar de ce să nu facă astfel de trasee și să adopte o casă cu tobogan?
– Pentru că echipamentele respective costă foarte mult și sunt foarte vizibile. Este alegătorul mulțumit. Nu îi interesează că nu sunt acoperite toate grupele de vârstă, de exemplu, echipamentele pe arc sunt făcute, de regulă, pentru copiii de până în 3-4 ani.
„Suferă foarte tare la îngheț”
– Ce v-a mai atras atenția?
– În ambele planșe mi-au sărit în ochi arborii plantați. Din câte am văzut, nu se specifică dimensiunile, standardele de plantare. Iar prețurile variază foarte mult, în funcție de dimensiune.
– Cum sunt tipurile de copaci ce vor fi plantați?
– Albizia julibrissin este o specie foarte sensibilă. Motiv pentru care nu este de regulă produsă de marile pepiniere din Europa. România nu produce standarde pentru material săditor ce trebuie plantat în mediul urban, motiv pentru care majoritatea covârșitoare a plantelor aduse la noi provine din marile pepiniere din Europa. Ceea ce mă face să îmi pun întrebarea cine are în stoc Albizia și vrea să scape de ea? Ce standard de plantare are?
10 copaci Albizia julibrissin ar urma să fie plantați în Parcul Sebastian și 3 în Prundului, cele două spații analizate de peisagist
– De unde provine Albizia, arborele de mătase persan?
– Este o specie originară în Asia, la noi a fost adusă prin anii 80 și aclimatizată în localități din zona litoralului, de unde, între timp, a fost răspândită în toată țara. Însă, de regulă, suferă foarte puternic la îngheț.
– Practic, ar rezista cu greu unei ierni.
– Cel mai probabil sunt niste bețe care nu vor trece de prima iarnă!
– Despre planul Parcului Sebastian ce ne puteți spune?
– Cele peste 300 obiecte din legendă nu sunt trecute și în hartă.
– Ce înseamnă asta?
– Că s-a creat o neclaritate, nu poți să-ți dai seama.
– De ce?
– Cel mai probabil, pentru că nu ar încăpea.
Jurnaliștii Cristina Radu și Răzvan Luțac au venit în emisiunea „Adriana Nedelea LA FIX” pentru a oferi ultimele detalii despre acest subiect. Vezi video:
Citește și: