Daniela Boiangiu, mama fetiţei împuşcate în cap de prietenul de joacă, şi-a strigat ieri durerea la înmormântarea copilei sale: „Unde te-ai dus, floarea mea?”

Colegii micuţei, la funeralii

Pe ultimul său drum, Nicoleta a fost însoţită şi de colegii de clasă, alături de care, până mai ieri, învăţa, râdea şi se juca. Copiii, şi ei părtaşi la durerea care a cuprins întreaga suflare din Colibaşi, au plâns neîncetat şi au îmbrăţişat sicriul descoperit în care a fost aşezată fetiţa, îmbrăcată într-o rochiţă albă, ca de zână.
“Nu mai plângeţi, că se supără Nicoleta. O să vină şi ea mai târziu acasă”, îi îmbărbătau bătrânii satului pe elevii răvăşiţi de moartea Nicoletei. După impresionanta slujbă ţinută de doi preoţi, într-o atmosferă grea, sfâşietoare, cortegiul a pornit tăcut spre cimitirul în pământul în care Nicoleta Ştefania urma să-şi găsească, mult prea de timpuriu, odihna veşnică. Imediat ce primii bulgări de ţărână s-au răsfrânt în zgomot surd pe capacul sicriului, Daniela şi Victor, părinţii micuţei, s-au prăvălit peste coşciug într-un gest disperat de ultim rămas-bun adresat fiicei lor care, plecată la îngeri, s-a amestecat cu praful de stele.

Micul ucigaş: «Nu ştiu ce am făcut»

Imediat după tragedia al cărei personaj principal a fost, Iulian, puştiul de opt ani care, cu arma de vânătoare a bunicului său, i-a zburat creierii Nicoletei, a ajuns pe mâinile psihologilor. Misiunea specialiştilor este cu atât mai grea în tentativa lor de a afla ce s-a întâmplat în bucătăria de vară unde a fost împuşcată fetiţa, cu cât puştiul spune că nu îşi aminteşte nimic. “Nu ştiu ce am făcut”, le-a spus el psihologilor. Tocmai pentru a nu fi expus încă unui şoc emoţional, micul asasin nu a fost lăsat să participe la înmormântarea fetiţei pe care a ucis-o.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro