În anii 90, când Mihaela Tănasă, 52 de ani, a devenit bibliotecară în Popricani, Iași, copiii nu erau acaparați de rețelele de socializare și dădeau pe la bibliotecă să-și ia cărțile de pe lista cu „lecturi suplimentare”.
Acum, când și copiii de la țară au telefoane și tablete, Mihaela încearcă să-i aducă aproape de bibliotecă prin evenimente distractive.
Proiectul „Biblioteca de vacanță” s-a conturat în vara anului 2011. „Ideea a pornit de la dorința de a oferi copiilor din comunitatea noastră o altfel de vacanță. Știm cu toții că există un decalaj între oportunitățile pe care le are un copil de la oraș față de cel de la sat, iar acest proiect își propunea eliminarea acestor diferențe”, povestește Mihaela Tănasă.
În „Biblioteca de vacanță” funcționau modulele: Jucărioteca (pentru cei mai mici copii), Școala de vacanță, Clubul de pictură „Și eu vreau să fiu pictor” și Cinemateca. Și pentru prima dată, și copiii din alte sate au putut participa, fiindu-le asigurat transportul.
Decorul s-a construit din paleți, canapelele erau comode și așteptau cu nerăbdare să se înghesuie pe ele copii mici și mari. Un pictor-decorator a dat culoare întregului spațiu. Apoi au făcut și căsuța cu cărți, confecționată de oameni din sat. Timp de o lună, activitățile organizate s-au petrecut în aer liber, în parcul din fața bibliotecii, de marți până vineri, de la ora 10.00 până la ora 13.00. Peste o sută de copii între 4 și 14 ani au frecventat atelierele.
are comuna Popricani, situată la 42 km de Iași.
Ateliere pentru o sută de copii
„Atelierele de lectură, știință, alimentație sănătoasă, dans, muzică, matematică distractivă, Jucărioteca, le-au oferit copiilor posibilitatea de a descoperi lumea și de a învăța lucruri noi. În fiecare zi, descopereau un cuvânt nou, iar cel care a avut cel mai mare succes a fost cuvântul «metamorfoză» și cu toții ne imaginam cum ar fi fost dacă până la sfârșitul zilei ne-am fi transformat în fluturi”.
Au fost ca invitați speciali scriitori, un apicultor, un stomatolog, un meșteșugar, un preot, doi antrenori de fitness. „Doi bunici, de dorul nepoților rămași în străinătate, ne-au susținut cu rechizite și sucuri și tot ne vizitau mereu și parcă nu se dădeau duși de la noi”, mărturisește bibliotecara. Bogdan Tănasă (cumnat), fondatorul asociației Casa Share, a fost și el alături proiectului cu dulciuri, fructe, materiale didactice și cu sprijin material.
„E greu de stabilit care au fost activitățile cele mai apreciate de copii, dar aș spune că atelierul de dans ocupă primul loc pe podium. Sunt absolut convinsă de faptul că fiecare copil a plecat la finalul călătoriei noastre prin biblioteca de vacanță, mai bogat, mai bun, și, nu în ultimul rând, cu informații și cunoștințe mai multe”, mai spune Mihaela Tănasă.
Prin astfel de activități, biblioteca poate deveni centrul unei comunități. Asta își dorește Mihaela. „Familia, școala, biblioteca, media, societatea în ansamblu, poate să crească și să educe cititori, dacă asta dorește să facă”.
„Comunitățile care nu au biblioteci sunt cu siguranță mai sărace și mai puțin dezvoltate”, mai spune bibliotecara. Această instituție, fie că se află în București sau într-un cătun din România, este un centru de informare, cercetare, educație, recreere în mod gratuit pentru toți membrii dintr-o comunitate, indiferent de vârstă, gen, categorie socio-profesională. O raportare realizată de proiectul Harta Educației spune că mai bine de jumătate de milion de copii din România nu au acces la o bibliotecă.
„Destinul meu a fost să fiu bibliotecar acasă la mine”
Important este și cu ce înzestrezi acel spațiu, crede bibliotecara. Fără dragoste de carte, nu poți să faci profesia asta. Și dragoste pentru copii, fiindcă micilor cititori trebuie întâi să le ajungi la suflet. Este mai mult decât intermediarul dintre raftul de cărți și cititor.
„Dintre toți colegii din rețeaua bibliotecilor publice din județul Iași, am rămas statornici un grup care colaborăm și încercăm încă să dezvoltăm micile noastre biblioteci și să ținem pasul cu vremurile actuale”, povestește Mihaela Tănasă.
Și-a dorit ca încăperea în care se păstrează și se citesc cărți să arate ca o casă primitoare, caldă și în care te poți reîntoarce cu drag oricând. „Cred că fiecare dintre noi are un destin, iar al meu a fost să fiu bibliotecar acasă la mine”, spune cu emoție femeia.
„Așa am simțit că pot fi de ajutor oamenilor cu care am crescut de-a lungul anilor. Este bine știut că rolul principal al unui bibliotecar este de a construi colecții. Eu cred că și mai important este să crești și să dezvolți spiritul comunitar”.
Articolul complet, pe Școala 9.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro