«Dau cu lopata ca să-mi pot lua o pâine»

L-am găsit sprijinit de o lopată, trăgându-şi sufletul după ora în care asudase dând la o parte zăpada din faţa unei curţi. Cineva îl striga de vizavi.
“Adriane, mai ai treabă? Vii şi la mine să mă ajuţi?”. “Imediat!”, a venit prompt răspunsul. L-am întrebat cât cere pe o astfel de lucrare.
“Depinde cât de mare e locul şi cât muncesc, dar mai mult lucrez aici, pentru vecini, şi atunci le zic să-mi dea cât pot şi ei. Nu prea are lumea bani, aşa că primesc ba 5, ba 10, ba 20 de lei, dar eu sunt mulţumit că pot să-mi iau o pâine. Când se topeşte zăpada, e mai greu să găseşti ceva de făcut”, ne-a spus Adrian (50 de ani), în timp ce se pregătea să cureţe o altă bucată de trotuar.
“Dacă vă hotărâţi, mă găsiţi pe aici!”, ne-a zis unul dintre puţinii adulţi bucuroşi că a venit zăpada.
Mai are mult de muncă până se lasă întunericul, dar nu se vaită. Îi e dor de zilele în care avea de lucru şi nu-i era teamă că va rămâne fără pâine.
I se par însă prea îndepărtate, aşa că preferă să se scuture de amintiri şi să profite de cele câteva zeci de lei pe care i-i poate aduce, într-o zi de muncă, zăpada.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro