ComenteazăPoate că lucrurile sunt scrise, undeva Sus, în- tr-un anume fel, cu un anume sens, şi nu pot fi influenţate, dar prea adesea şi oamenii dau o mână de ajutor, transformându- le în drame care ar fi putut fi preîntâmpinate. David a fost un copil dorit, visat de părinţii lui, chiar dacă mai aveau două fetiţe.
Are şansa unei terapii în München
Din păcate însă, sarcina nu a decurs până la capăt aşa cum trebuia, iar complicaţiile extrem de grave s-au înlănţuit într-un dans aproape mortal. O ruptură de placentă, o operaţie, o comă de gradul III. Nimic din ceea ce s-a întâmplat, şi cu concursul medicilor, nu mai poate fi schimbat. Se poate doar lupta cu consecinţele acelor evenimente dramatice. Bebeluşul a intrat şi el în comă vreme de o săptămână, creierul nu i-a fost oxigenat timp de aproape 30 de minute, venind apoi efectul, consemnat sec de un diagnostic: paralizie cerebrală.
De atunci, părinţii se tot luptă pentru David. Numeroase programe de terapie, mai ales într-un spital de psihiatrie din Sibiu, supuse însă unor norme “administrative” ce consemnează, la fel de sec şi neimplicat, că pacientul nu poate beneficia decât de 42 de zile de terapie decontate pe an. Altfel, părinţii sunt buni de plata a 4.500 de lei pentru, de exemplu, 17 zile de terapie, cum e deja cazul micului David. Şi asta deşi medicii sunt cei care le recomandă cât mai multe astfel de proceduri care, pentru a avea efect, depăşesc inevitabil acel număr maxim de 42 de zile.
Acum, tatăl lui David a obţinut o programare pentru o terapie de recuperare de 15 zile, în noiembrie, la clinica germană Kinderzentrum, din München. Costurile sunt suportate prin Casa de Sănătate, dar mai este nevoie de 1.000 de euro pentru a acoperi cheltuielile deplasării. Haideţi să-l ajutăm pe David să ajungă! Şi chiar dacă acum încă nu e în stare nici să meargă de-a buşilea şi abia poate spune “mama”, David v-ar îmbrăţişa cu siguranţă după gât. Ar fi felul lui de a vă spune: “Mulţumesc!”