ComenteazăA trăit mai puţine luni pe pământ decât cele în care stătuse “ascuns” de toate relele lumii, în burtica mamei. A fost adus pe lume cu forcepsul, din cauza unor complicaţii la naştere şi, aproape imediat, pentru David Ion, micuţul din Pantelimon, Ilfov, a început calvarul unei boli genetice necruţătoare de-atâtea ori: amiotrofie spinală de gradul I. El n-a ştiut, probabil, prea multe din ce i se întâmplă. Era fericit şi zâmbitor când auzea glasul mamei ori îi simţea atingerea. În rest, nimic nu mai conta: nici boala ce urma să-i atrofieze şi să-i paralizeze, practic, orice muşchi, nici insuficienţa respiratorie ce necesita folosirea unui aparat de ventilaţie artificială, nici agitaţia medicilor din jurul lui. Destinul n-a vrut să-i ofere decât câteva luni de viaţă, cât să gângurească încetişor şi să-i zâmbească mamei ca un înger coborât pentru scurtă vreme din icoane. Acum, David s-a reîntors, poate, la îngerii lui, în locul de unde coborâse puţin printre muritori. Cât să ne zâmbească o dată…