David Popovici a fost agresat de antrenoarea de înot: „Mă jignea sau mă trăgea de păr”. Ce planuri are după ce își va încheia cariera de înotător

David Popovici continuă să scrie istorie pentru România, devenind cel mai de succes înotător al țării noastre. Proaspăt medaliat cu aur în proba de 200 de metri liber și cu bronz în proba de 100 de metri la Jocurile Olimpice de la Paris 2024, tânărul de 20 de ani a oferit un interviu în care a vorbit despre momentele dificile și lecțiile de viață care l-au format.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 12

„Antrenoarea mă jignea sau mă trăgea de păr”

Popovici a mărturisit că succesul său este rezultatul unei munci asidue, dar și al oamenilor valoroși care l-au susținut de-a lungul carierei. Totuși, parcursul său nu a fost lipsit de obstacole. În copilărie, în clasa I, a avut parte de o experiență neplăcută: a fost agresat de o antrenoare, ceea ce l-a determinat să își schimbe școala de înot.

„Deci norocul ține mai degrabă de persoanele pe care le-ai întâlnit și care te-au format?”, a întrebat Micutzu.

„Da, eu numai așa îl asociez. Asta e șansa. Când vorbesc eu despre șansa mea, la asta mă refer. Când eram în clasa I, am vrut să plec de la școala la care eram și pentru care înotam. Am vrut să plec pentru că antrenoarea mă jignea sau mă trăgea de păr și așa, numai că plecând de acolo am ajuns să îl cunosc pe antrenorul meu, domnul Adi, cum îi zicem noi. Știi? Șansa mea s-a manifestat ciudat. Sau parcursul meu. Ca în viața fiecăruia, de fapt. Dar la mine uite că s-au unit multe chestii frumoase și a ieșit ceva mișto”, a povestit David Popovici, la M.C.N Podcast cu „Micutzu” Cosmin Nedelcu.

Recomandări

Românca de pe malul Mării Adriatice care face torturi cu scufundarea Titanicului

„Am avut și șansa să am niște părinți sănătoși la cap”

A avut norocul de a avea părinți înțelegători. Ei l-au ascultat și i-au permis să aleagă ceea ce își dorea, iar când au auzit ce s-a întâmplat, au luat imediat decizia de a-l muta.

„Sunt de 11 ani cu antrenorul meu. Cu antrenoarea? Am fost timp de un an și ceva, până când le-am povestit alor mei, acasă. Și-au dat seama că nu e ok. Din nou, am avut și șansa să am niște părinți sănătoși la cap, care când au auzit de așa ceva au zis: «Ok, trebuie să schimbăm școala! Vrei să faci înot în continuare?». Și am zis: «Da!». «Bine, trebuie să schimbăm și clubul»”, a mai spus David Popovici.

„Aveam atât de multe chestii de vorbit, care mă apasă, care mă fac să râd sau să plâng, personale, pe mine, David Popovici, dar nu înotătorul”

Pe lângă provocările din carieră, David Popovici a dezvăluit și aspecte mai puțin cunoscute din viața sa. De trei ani, sportivul merge la psiholog, unde discută despre problemele care nu au legătură cu performanțele sportive.

„Recent am schimbat terapeutul, terapie eu fac de 2-3 ani, cam așa, cu un psiholog. Am început cam de doi ani cu un psiholog sportiv și chiar cred că asta a contribuit la parcursul pe care l-am avut cu el la cariera mea sportivă.

Recomandări

Militarii care devin atacatori: Unde greșește SUA în sprijinirea veteranilor care comit atentate

Am simțit nevoia, spre finalul ședințelor noastre, să merg și la un psiholog de oameni, aveam atât de multe chestii de vorbit, care mă apasă, care mă fac să râd sau să plâng, personale, pe mine, David Popovici, dar nu înotătorul. A fost o decizie foarte bună, pentru că mă simt bine”, a mai spus Popovici, la MCN Podcast.

„După ce închei cariera mea de înotător, vreau să mă ocup şi de un centru de reabilitare”

Mai mult, David a vorbit despre un caz de dependență de droguri în familia sa, ceea ce i-a inspirat un obiectiv important pentru viitor.

Campionul intenționează ca, după retragere, să construiască un centru de reabilitare pentru persoanele care se confruntă cu dependențe, fie ele de droguri, fie de jocuri de noroc. „Am un membru al familiei, un membru foarte apropiat al familiei care se confruntă nu numai cu dependenţa de droguri, dar şi cu dependența de jocuri de noroc. După ce închei cariera mea de înotător, vreau să mă ocup şi de un centru de reabilitare. Cunoscând foarte bine care este ajutorul primit în ţară, care este aproape de zero, nu am cum să stau deoparte.

Îmi doresc să mă folosesc de banii pe care îi voi strânge până atunci, de prietenii şi partenerii pe care îi voi avea şi care mă pot ajuta să încep construirea unui asemenea centru. Oamenii care sunt dependenţi trebuie reintegraţi în familie şi apoi în societate. În România nu ai asta acum. Îmi doresc să fie un centru real, să aibă medicamentele potrivite şi stafful potrivit. Să aibă competenţele necesare şi intenţia bună. Noi nu avem asta”, a declarat sportivul.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro