„De 11 ani, mama e imobilizata la pat”

Va scriu in numele mamei mele, Veronica Prisecariu, care de 11 ani sta paralizata in pat, avand gradul I de invaliditate cu insotitor. Nenorocirea care a tintuit-o la pat a avut loc in anul 1992, in urma unei comotii cerebrale. In toti acesti ani, de ea a avut grija tatal meu. Anul trecut, tatal meu a decedat. Ea a ramas singura, neputand sa se deplaseze si nici macar sa bea apa sau sa-si ia medicamentele.
Pentru a o ingriji, am fost nevoita sa-mi vand apartamentul din Bucuresti si sa-mi fac o casa la curte in comuna Voluntari. Anul acesta, printr-o lege a doamnei ex-ministru Daniela Bartos, comisia de expertiza nu i-a mai dat nici o grupa de invaliditate. Dupa atatia ani in care am scris la toate institutiile de stat, nu am primit nici acum un carucior si nimeni nu a venit sa constate ca ceea ce scriam eu era realitate. Nu cer nimic pentru ea, ci doar vreau sa fac publica aceasta situatie care condamna lumea la moarte. Un om paralizat, fara apa, fara mancare, fara insotitor care sa-i dea un medicament, este un om condamnat de viu la moarte. Cei de la comisia de expertiza medicala mi-au spus ca nu are decat sa-si plateasca un insotitor, ca doar are pensie. Da, are, ca a muncit la CAP timp de 39 de ani, dar are 553.000 de lei pe luna. Oare ei ar putea trai cu banii astia si sa-si plateasca si medicamentele, si un insotitor?
Viorica Doseanu, Voluntari

Urmărește-ne pe Google News