Stephen Holt, 30 de ani, baschetbalist la CSM CSU Oradea, va petrece acasă la el Ziua Națională a Statele Unite ale Americii, după care vrea să revină în România pentru a se lupta din nou la titlu.
Sportivul de peste Ocean a fost jucătorul cu cel mai bun procentaj la aruncările libere din Liga Națională în primul sezon în România. El a ajutat Oradea să dispute două finale în competițiile interne și să cucerească prima medalie continentală din istoria clubului, în FIBA Europe Cup.
Americanul înalt de 1,93 de metri este acasă la Portland (Oregon), dar a fost un adevărat globetrotter în cei 8 ani de baschet profesionist. Din țara sa până în Australia, din Andorra și până în Spania și Cehia, din Polonia până în Slovenia și Kazahstan. La Oradea a petrecut cea mai lungă perioadă din carieră.
Libertatea:- Ce faci, Steph, savurezi ziua de 4 iulie?
Steph Holt:- Da, este o zi de relaxare, mai ales că am fost ocupat zilele trecute cu mutatul în noua casă.
– Cum veți petrece, tu și ai tăi, ziua aceasta?
– S-a depășit un pic tiparul clasic, artificii și grătar, asta făceam și eu cu ai mei la început. Am crescut și mergem la niște lacuri pe lângă Portland. Merg cu prietenii, luăm niște canoe, facem o baie bună, facem water ski. Undeva la 20-30 de minute de casă. Așa voi petrece eu 4 iulie. (râde) OK, o să beau și o bere.
– Artificiile și grătarul au rămas tradiționale sau cum?
– Da, unii mai țin de tradiție, așa cum voi mergeți cu prietenii la grătar în weekend, gen. Cât am locuit în Los Angeles, în California, mi se părea mai interesant cu artificiile pe plajă. Aici, în Portland, nu poți să dai cu artificii peste tot. Sunt diverse restricții în statul Oregon, adică nu ai voie în anumite zone unde sunt mai mulți locuitori, apoi în altele nu poți mai sus de o anumită altitudine. (râde) Sunt reguli, dar, ca peste tot, nu cred că vor veni polițiștii să-i oprească pe oameni dacă dau cu artificii.
„Îmi place că vorba e vorbă”
– Tu ai bifat doi ani în România, la Oradea, după aventuri mai mult sau mai puțin exotice. Cum te simți în Transilvania?
– A fost foarte bine, chiar foarte bine. Și cu antrenorul m-am simțit foarte bine. De aceea am continuat încă un sezon, după primul în România. A fost atmosferă bună, am tot fost aproape de a câștiga campionatul, poate vom reuși asta în 2023. Oradea este un mediu perfect pentru mine și familia mea. Am oportunitatea să mă întorc și mi-ar plăcea să continuu.
– Ai încredere în români?
– Da, chiar am. Când e vorba, e vorba. Și salariile sunt furnizate la timp. Nu ne creează bătăi de cap, astfel ca muncă să fie ușoară…
– Colegul tău Nikola Markovic zicea, în cadrul interviurilor „Străin în România”, în Libertatea, că are încredere să lase și cheile de la casă vecinilor. Tu?
– (râde) Am tot schimbat casele în România, Nikola este de 4 ani în România, eu nu aș lăsa cheile. Dar românii sunt OK, de încredere.
„Îmi place că vorbesc engleză foarte bine”
– Ce știai despre România, până să ajungi aici?
– Nimic, chiar nimic. Prima oară am fost în România când am venit acum doi ani. Mi-a plăcut repede, cultura, oraș mic, dar are restaurante, e aproape de Budapesta… Mă simt confortabil, viața are un balans bun aici.
– Cum îi simți pe români?
– Vorbesc engleză foarte bine. Iar asta mi-a convenit de la bun început. Nu mai trebuie să stau cu Google translate în mână, moment de moment. Probleme am avut când am fost în Kazahstan sau în Polonia, nu mă puteam descurca fără telefon. Orădenii, românii, vorbesc engleza foarte bine, găsesc mereu oameni care să mă îndrume, să mă ajute.
– Ai fost în multe locuri de pe continent, apoi ai jucat și în Australia. Ți se pare România o țară europeană, dezvoltată?
– Da, de aceea vreau să continuu încă un an cel puțin. Țara și baschetul sunt la nivel bun. Cred că România, fără a intra în detalii de economie sau de politică, pe care nu le cunosc deloc, este o țară ca oricare alta din Occident.
„Dacă vreau agitație, fug la Budapesta”
– Îți place ceva în România?
– Sunt focusat pe baschet, să fiu în formă fizică, nu am străbătut țara foarte mult în acești doi ani. Dar văd că găsești orice de mâncare, de exemplu, este la fel ca în America, bani să ai! Viața mi se pare mai liniștită aici decât în State, iar cafeaua foarte bună.
– Te prinde viața de Oradea?
– Cam da. În America am locuit fie în Portland, la mine, fie în Orange County, Los Angeles. Acolo, mult trafic, aglomerație, nu mai zic de LA. Oradea e ca o oază de liniște. Eu sunt low profile, Oradea mă prinde bine… Mă pot focusa pe baschet, să ies fără să fiu deranjat. Dacă vreau un pic agitație, dau o fugă la Budapesta.
– Ai vreun loc unde te relaxezi?
– Am ajuns la Băile Felix de 2-3 ori. Primăvara sunt multe locuri minunate pe lângă Oradea.
„Comparativ cu LA, în România pare că e gratis”
– Prețurile cum ți se par în România? Mai ales că au crescut multe față de finalul lui 2021.
– Clar, mult mai ieftin decât în State, cred că e țara cea mai ieftină în care am fost vreodată. Comparativ cu LA, aici pare că e totul aproape gratis. (râde) Am economisit mulți bani aici.
– Soția cum se simte aici?
– Și ei îi place la fel de mult, se simte bine, a făcut multe prietenii. A fost OK să lucreze de la distanță, are această șansă a serviciului de la distanță, doar că nu prea se potrivește cu fusul orar din America. Dar e fericită că suntem mult timp împreună. O lună mai stă în America, în vacanță mergem acolo, în rest stăm la Oradea.
– Cum ai descrie românii sau România în 3 cuvinte?
– Smerenie, loialitate și bucurie.
Ce nu-i place la români
– Ai vreun cuvânt care să-ți placă așa cum sună în românește?
– Cele basic, „Ce faci”, asta folosesc din plin, plus „Mulțumesc”, „La mulți ani”, alte expresii de genul ăsta.
– Este ceva ce nu-ți place la români sau la țară?
– Poate că aveți cam puține aeroporturi și puține zboruri internaționale către și din Oradea. Ar fi perfect să zbor și până la Budapesta, la niște ore convenabile, cu mai multe curse. Cu mașina, cred că fac 3 ore, 3 ore și ceva până acolo, mi-ar fi mai ușor să ajung cu avionul în jumătate de oră.
– Ce-ți place să faci la Oradea?
– Să ies la masă cu colegii mei de echipă, tocmai de aceea îmi place la Oradea, străinii și românii au creat o familie puternică și unită.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro