De 59 de ani face prajituri in aceeasi cofetarie

munceste insa cu aceeasi pasiune. Amandinele facute de el sunt atat de bune ca te lingi pe degete, spun clientii in varsta, care se rasfata cu prajiturile maestrului in amintirea vremurilor pierdute. Batranul cofetar, tot timpul imbracat in halat de un alb imaculat, ne pune in fata o cartulie veche de peste 50 ani, in paginile careia sunt secretele de preparare a dulciurilor. „Eu fac dupa retetar, nu folosesc prafuri. Prajiturile mele sunt facute din oua, unt si din frisca naturala. Am tot timpul lapte proaspat de la Corbeanca, nu ma incurc cu furnizorii care ma tot imbie cu ingrediente din care scoti prajitura in cinci minute cu gust artificial! De exemplu, amandinele facute la mine nu sunt glasate decat cu serbet de ciocolata cum scrie in retetar”, ne spune batranul cofetar.
Debutul in meserie l-a facut la 15 ani, cand s-a angajat ucenic la doi nemti, fratii Streit, care aveau o faimoasa cofetarie in Iasi. „Pe atunci erau multi clienti, dar in general din lumea buna. Barbatii galanti aduceau domnisoarele la o prajitura, nu costa mult, maximum 3 lei. Asa se infiripau prieteniile atunci, cu o invitatie la cofetarie, nu la bere, cum se face acum”, isi aminteste nea Mitica.
Cu ce invatase la patron, si-a deschis o cofetarie in Iasi si apoi la Cernauti, dar a venit razboiul si toata munca lui a fost distrusa, asa ca a luat drumul Bucurestiului. in 1945 s-a angajat la Anghelescu, patronul cofetariei cu acelasi nume, botezata apoi Scala. Cutremurul din 1977 a distrus o parte din cofetaria care se intindea la parterul a doua blocuri, dar viata a mers inainte. Dupa 1990, impreuna cu trei asociati, a luat in proprietate spatiul, dar pentru ca nu s-a inteles cu ei a dat „divort”. A iesit foarte prost pentru ca n-avea influenta si banii celor cu care a pornit la drum: din 300 metri patrati lui i-au revenit doar 18, in care stau inghesuite o vitrina frigorifica, un laborator si cateva masute. „Copiii mei au plecat din tara, iar ucenici se gasesc din ce in ce mai greu, asa ca nu are cine sa-mi continue munca. Va intrebati de ce nu sunt produse bune in cofetarii? Pai, vedeti cine le prepara! Cofetarii buni au iesit la pensie. Trebuie sa fii de profesie ca sa-ti faci cofetarie, nu asa, vine un mecanic auto, ia un spatiu si gata, aduce trei tineri si ii pune sa faca prajituri!”.

Urmărește-ne pe Google News