Comentează„Era in anul 1933, iar eu aveam 12 ani”, isi incepe batrana povestea. „Iesisem cu caii la pascut pe islaz. Acolo mai erau trei fete cu oile si Costica, cu boii. La un moment dat Costica mi-a spus sa aduc inapoi boii, pentru ca se departasera. Eu n-am vrut si el mi-a spus: „Stai sa vezi ce-ti fac!” A scos de la brau un revolver de 25 si a tras.” Chiar daca glontul i-a rupt doua coaste, a trecut pe langa inima si s-a oprit sub rinichi, Alecsandrina a fost in stare sa ajunga acasa pe propriile-i picioare.
Medicii din Singureni si cei din Bucuresti au vrut sa-i scoata glontul, insa tatal fetei a refuzat sa semneze aprobarea operatiei. „Scria acolo ca pot sa mor, iar lui i-a fost frica”. A ramas totusi in Bucuresti la Spitalul Brancovenesc, o luna si jumatate, perioada in care i s-a vindecat rana. I s-a recomandat sa vina la control la un interval de trei luni si sa respecte tratamentul medicamentos, pe care l-a urmat pana la 15 ani. Glontul nu i-a mai facut nici o problema, femeia si-a continuat viata, iar in 1936, la insistentele parintilor, s-a maritat cu Tudor Niculae, perceptorul satului. „Era bun Pipirica, ca asa-i zicea lumea, chiar daca era cu zece ani mai mare ca mine. Cand isi punea ceva in cap asa facea”. In urmatorii doi ani a nascut doi copii, un baiat si o fata.
„Dupa zece ani a inceput sa ma doara coloana. Eram la mazare si deodata n-am mai putut sa ridic nimic cu mana stanga si nici sa merg”. Primul spital la care s-au dus a fost cel din Giurgiu. Aici, mai in gluma, mai in serios, medicii l-au intrebat pe Tudor daca si-a impuscat sotia. „S-au speriat doctorii cand au auzit de cand am glontul in mine. Au vrut sa cheme Salvarea, sa ma duca la Bucuresti ca sa ma opereze. Dar eu n-am vrut, cum sa plec fara sa-mi vad copiii?”.
A ajuns la Bucuresti trei zile mai tarziu si a intrat in grija medicului Arsenie, la Spitalul Central (actualul Spital Bagdasar). Operatia a esuat, fiindca glontul era prea aproape de coloana vertebrala. „Imi facusera anestezie locala si eu auzeam tot ce vorbeau ei in timp ce ma operau. Doctorul Sandor zicea sa-l scoata, dar Arsenie, mai batran, zicea sa-l lase acolo ca daca-l misca atinge de nervul capului si raman paralizata. O mana de oase au scos din spatele meu…”.
Din comoditate sau probabil doar pentru a evita anumite complicatii, medicii care au efectuat operatia au completat actele cu diagnosticul „hernie de disc”. A mai ramas internata opt zile pentru recuperare.
Daca ea a fost norocoasa, nu se poate spune acelasi lucru si despre Costica Matei, baiatul care a impuscat-o pe Alecsandrina. Cele doua familii s-au judecat de doua ori la Giurgiu, iar familia lui Costica a fost obligata sa-i plateasca Alecsandrinei spitalizarea, 3.000 de lei.
„Politia a facut ancheta atunci, l-a tinut un pic si i-au dat drumul. Daca tata nu a depus plangere… L-a iertat, ca nu ma omorase, dar mai tarziu a plecat in razboi si nu s-a mai intors de acolo…”. Soarta a facut ca in anul 1969 sa-i moara fiul, iar 15 ani mai tarziu sotul. I-a mai ramas o fiica si o droaie de nepoti si stranepoti, care o viziteaza destul de des.
Acum, pentru „tusa Licsandra” intamplarea din copilarie care i-a marcat viata este doar o poveste: „Sa mai merg la control, de ce? Cand traia barbati-miu mergeam la toate spitalele. Doar unde n-a auzit nu m-a dus! Din cand in cand, mai ales cand e urat afara, parca am toata partea stanga paralizata, dar ce mai conteaza la varsta asta?”.
Vezi care e prezența la vot la alegerile parlamentare 2024 și ce candidați sunt pe listele partidelor!